Cauta
Actualitatea literara: Doua vieti intr-o carte23/11/2018


1. Prin anii 70 ai secolului trecut, la o intalnire cu profesorii din judet, tovarasul Constantin V. Toma, unul dintre activistii de partid mai luminati (exista si asa ceva, fapt confirmat de Nicolae Manolescu in "Postfata" la "Istoria critica a literaturii romane"), era entuziasmat de calitatile unui tanar de la Comanesti, Petre Colacel. Eveniment rarisim, deoarece tovarasii de la partid obisnuiau (sau aveau indicatii) sa-i balacareasca fara osebire pe toti sclavii injugati la carul bine pus la punct al sistemului. Tanarul profesor avea sa confirme previziunile, devenind unul dintre cei mai cunoscuti oameni ai locului, nu numai prin imensa lui barba (cat a lui Marx si Engels la un loc), dar mai ales prin realizarile pe plan cultural. Iata-l acum coautor al volumului "Doua vieti intr-o carte", Editura "Musatina" Roman 2017, alaturi de prietenul sau cu o vechime de 55 de ani, Constantin Taranu, alta personalitate proeminenta din zona Comanesti. Scrierea nu este nici dialog, nici sofisticata impletire de amintiri si reflectii. Are doua sectiuni distincte, fiecare dintre cei doi autori narand si comentand fermecator evenimente biografice. Pentru ca, in modestia lor, cei doi recurg la un motto :"Si de ce nu? De ce numai oamenii ilustri sa aiba, prin memoriile lor, confidenta vietii lor si nu si barbatii mai putin cunoscuti pe lume?" (V. A. Urechia).

Scrise "cu cerneala bucuriilor dar si a tristetilor", trecand peste "nimicurile cenusii ale vietii" amintirile celor doi scriitori nu se vor un act vindicativ, ci un raspuns la intrebarea de greutatea plumbului; "Ce n-am stiut noi?" Ce n-au stiut face intr-o viata in care s-au inlantuit "uimire, placeri, dezamagiri, dragoste, aventura, lectii". Nascuti in acelasi an (1945), Petre Colacel si Constantin Taranu fac parte din generatia pe care s-au facut crunte experiente sociale de spalare a creierelor. Au trait intr-o etapa in care doar bunicii mai pastrau ceva din lumina adevarului, iar cei care i-au crezut au castigat pariul cu viata. Printre acestia se numara si autorii nostri, unul liric cu inclinari spre epic, altul epic tinzand spre dramatic. I-a unit intr-o existenta de cateva decenii slujirea Limbii Romane si "visul brazilor inoculat in suflete".

Martor la portile timpului

Constantin Taranu s-a ivit pe lume in imprejurari cat se poate de potrivnice ca fiu al unui "mare brigadier silvic, cu cabana, cu acareturi si cu o fata in casa de si-a batut joc". Atitudinea fata de mama pe care avea s-o mai intalneasca doar de doua ori in viata il caracterizeaza perfect pe scriitor:"Cinste ei ca si-a dus crucea cu demnitate, nu a apelat la buruienile vremii si, cand a simtit ca povara este foarte grea a gasit o familie de mare si unica responsabilitate careia ii datorez totul". Sub ochii acestor parinti adoptivi "de mare calibru religios si sufletesc" (faceau parte din Oastea Domnului), traieste in adolescenta scene in care duiosia se impleteste cu reactia unui caracter marcat prin fermitate si chiar putin orgoliu. Relatarea evenimentiala se realizeaza intr-un limbaj care , chiar cand evoca situatii penibile, nu-si pierde eleganta si elasticitatea. Una din modalitatile de recuperare a echilibrului firesc o reprezinta umorul de buna calitate, de sorginte humulesteana:"Am dus o viata aproape simetrica intre doua oranduiri contrapuse, lasandu-ma cu trecutul cunoscut, mai putin cu prezentul pe care nu-l laud din cauza ca viitorul este in ceata." In plus, naratorul este permanent dublat de un reflexiv care-si pune intrebari cu privire la misterele destinului si la fragilitatea fiintei efemere dintre "doua respirari cosmice", doua respirari largi ale timpului vesnic. In fond, gandita taraneste, a la Ion Creanga, viata "n-ar fi mare scofala - o suflare rece peste maciulia unei prapastii".

Memorialistul face alergie la textele poleite cu metafore si este hotarat sa ofere in stil anticalafil marturisiri sub umbrela credintei, caci " adevarata credinta te poate aseza deasupra mintii tale limitate, te poate plasa in vesnicie".

Copilaria memorialistului este o inlantuire de pozne, una mai grozava decat alta. Pregnanta este figura legendara a bunicului, un "Moromete" ceva mai incisiv si mai pitoresc. Prin arcade peste timp se realizeaza sugestive paralelisme : armata regala si armata populara, inceput de an scolar 1952 si 2015. Cursurile clasei a V a, urmate la Bacau, dau prilej naratorului sa evoce orasul cenusiu. Se simte instrainat si toropit de dorul Comanestiului, unde va reveni curand. In ambele asezari profesorii se dovedesc niste "zbiri" si urmasul lor in meserie nu-i iarta deloc. Informatii interesante primim si despre Iasul deceniului sapte al secolului trecut. Initial, perceptia sufera o unda apocaliptica:" Biblioteca Eminescu mi s-a parut un adevarat mastodont, o reptila uriasa cu o cupola rotunda ce sustinea in spinarea imensa intreaga colina. In dreapta, mai jos, se vedeau zidurile unei foste alimentare ce fusese sfartecata de vagonul unui tramvai scapat de la Universitate si care, din cauza vitezei, nu a mai luat virajul si a trecut prin rafturi si oameni". Dar provincialul se remonteaza rapid , manifestandu-se incisiv - satiric: "La stanga garii trona o cladire cu turnuri mari, era Consulatul Sovietic si soldatii schimbau garda cu comenzi rusesti. Peste doi ani si-au luat talpasita!" (Nici despre altii parerea nu este mai buna: "bunicii aveau incredere ca pana la toamna vin americanii ‹‹si ce bine va fi›› dupa. Au trecut multe anotimpuri si americanii nu au brazdat cerul patriei cu avioanele mult asteptate".

Cautand savoarea scrisului

Anii studentiei combina avatarurile (mizeria din vechile camine, plimbarile cu "Volga" pe la Securitate) cu admiratia pentru profesorii universitari de mana-ntai: Vasile Pavelcu, Stefan Barsanescu, Constantin Ciopraga… Cititorul nu asteapta scuzele memorialistului ("A povesti despre armata si facultate nu-ti ajunge niciodata nici timpul si nici hartia…), nemultumit de distonanta dintre roiul gandirii si saracia paginii, de faptul ca episoade, unele senzationale, demne de superioara proza sunt tratate expeditiv. La capitolul acesta, naratorul va recupera impartasindu-si primele impresii din activitatea didactica. Drumul spre serviciu trece pe langa abatorul cutremurat de mugetele vitelor ingrozite si de sangele improscat pretutindeni in sunetul sinistru al oaselor zdrobite. Asocierile, potrivite de circumstante si de sensibilitatea naratorului, se impun de la sine caci scoala (Institutul Special de Recuperare a Minorilor) este o menajerie suprasaturata de curiozitati diverse, de la cele de ordin lingvistic pana la comportament si moravuri. Este un amestec infiorator de nebunie, cruzime, promiscuitate si alte ingrediente similare. Dam peste pitorescul din "Groapa" lui Eugen Barbu dar si peste grozaviile din cartile lui Paul Goma. Ni se ofera explicatii si despre termenul "special" din titulatura:"specialitatea batailor aplicate cu mare stiinta de unii, cu state vechi de indreptarea infractorului". Tanarul profesor isi respecta menirea de cultivator al unei rostiri ingrijite, din care face un elevator pentru salvarea individului din mocirla in care l-a aruncat societatea. Simultan insa, pedagogul face studii caracterologice (cleptomanul, tipul dur si nemilos, hotul innascut).

Dincolo de maniera stiintifica se simte suferinta, compatimirea si dorinta argheziana ("Flori de mucigai") de a recupera si a face sa rodeasca samanta de bunatate umana care exista pana si in cea mai ticaloasa fiinta. Interesant este procesul interactiv care se produce, deoarece si profesorul are multe de invatat. Scrierea continua cu o trecere in revista a vicisitudinilor intampinate: "Vin briganzii" (inspectorii scolari), "promovari si decaderi" ( conditionate adesea financiar, executate prin "scalpare si executare", "prins pe fronturile regimului". Se adauga "Experiente erotice la limita bunului simt" si o impresionanta activitate pe taram cultural. Treptat, stilul savuros si arta naratiunii scad valoric si scrierea se incheie cu materiale ce prezinta "o monografie" a ulitei natale, o cercetare stiintifica a vocabularului din zona, o seama de bancuri, unele cam dezlanate, altele "fara sare si piper", urmate imediat si nepotrivit de o cuminte "Ruga de capat de drum" si un edulcorat "Epilog" in maniera compunerilor scolaresti, ceva mai reusite. Pentru degustatorul avizat ramane valabil stralucitorul narator din prima parte a scrierii, cel care privind in oglinda retrovizoare a timpului, emite cugetari de genul:"Niciodata n-am priceput pe deplin ce inseamna aventura, prabusire sau fericire pentru ca toate sunt variabile dupa momentul existentei si omul care le intampina. Simt cum nervii intinsi vibreaza la cea mai mica atingere, cum se impiedica de corpul firav si imbatranit care nu mai suporta zbuciume interioare si incep sa ma cain si sa ma plang ca n-am avut noroc.". Profesorul si scriitorul Constantin Taranu noteaza:"De fapt, drumul spre adevar este tot ceea ce tine de frumos".

Amatorii de afirmare scriitoriceasca sunt indrumati "sa utilizeze cardul personal al gandurilor, sa mearga la banca de care apartin si sa scoata topuri de hartie fina, pana de scris si mai ales sa nu uite teancurile de ganduri pe ghiseul bancomatului!" Scrierea nu este lipsita de accente lirice, autorul fiind un poet sensibil la farmecele locului. Pentru el fluturii "au doar ochi de culoarea cerului / Si neastamparul copiilor in lunga zi de vara". Isi aminteste "cum asteptam ploaia / Sa stinga dogoarea de cuptor a soarelui / Asa vedeam pe atunci vara / Cu greieri pe Sesul Luminii / Cu pajistile pline de stele in stropii de roua… " Adeseori apare o unda sanatoasa de umor: "Lina a intampinat brigada de inspectori in frunte cu Generalul, cu un zambet larg si anuntandu-i pe un ton hotarat , ca a stiut ca va veni inspectia pentru ca toata noaptea visase porci". Reusite sunt portretizarile. Cutarei domnisoare "i se vedea o frumusete de strunga a dintilor". Ea "pasea saltatet ca o pisica zambitoare"; "o balerina de nici 45 kg". Expresii de mare plasticitate reusesc sa redea mai potrivit situatii si conflicte care de obicei se pierd in banalitatea limbii de lemn. Bunaoara rezistenta celui singur impotriva tuturor: "A inceput o lupta inegala intre un greier inarmat cu voce si un pai (stilou) si lumea marilor patrupede carnivore, sfasietoare, reprezentata de ursi fiorosi, lei, lupi flamanzi, vulpoi si chiar porci". Alteori adevaruri dureroase ocolesc nerabdatoare metafora: printre pietonii ieseni puteau fi vazuti in anii 1960 si "multi lucratori la CAP incaltati cu gumari, fiecare cu nevoile lui".

Definitiile pe care memorialistul le incearca sunt concentrate si exacte: "in cancelarii, adevarate agore ale formarii si devenirii, se realizau schimburi interesante de opinii, persiflari, ironii si autoironii, bancuri spuse de cei cu mai mult curaj sau provocatori, turnatorii directe sau indirecte, laudarosenii gretoase, cu scop util" ; viata este "un tronson seismic de cele mai mari grade". Uneori se umbla la nuante:"am fost membru de partid; comunist nu m-am declarat niciodata". Observatia sociala induce nu atat compasiunea, cat frumusetea sufleteasca a celui ce consemneaza: "Simt o mare durere in suflet cand vad superficialitatea din zilele noastre, decaderea morala cauzata de oferta prea mare din domeniul eroticului in dauna cererii mai putin pretentioase. Nici vorba de iubire romantica sau platonica. Se porneste de la confuzia grava a iubirii cu sexul". Poate de aceea, paginile scrierii sunt des pigmentate cu aforisme:" Din fumul greu si innecacios al timpului, poate, uneori,sa izbucneasca o flacara curata ce te poate lumina pe tot drumul vietii si al mortii" ; " in dragoste, cursa lunga, daca e prea lunga, duce uneori la dureroase amagiri daca nu e concretizata prin casatorie". Adesea aforismele capata valente de avertisment pentru cei ce trebuie sa stie ceea ce generatia naratorului nu a stiut: prudenta pentru tanar in valmasagul iubirii; intelepciunea pentru barbatul ce se scalda in otravita apa a dragostei; discretia pentru pensionar deoarece nimeni nu spune tot ce a gandit si a trait! (Va urma)
Prof. Aristotel Pilipauteanu, Onesti


Scrie un comentariu
Campurile obligatorii sunt marcate cu *.

In cazul in care codul nu este lizibil click aici pentru a genera altul.
 


IMAGINEA SAPTAMANII