Cauta
Actualitatea literara: EPIGRAME... CA LUMEA05/10/2017


O prezenta foarte activa in publicistica noastra culturala, cunoscut degustatorilor de poezie si epigrame printr-o avalansa de volume si premii este Vasile Larco (foto). Nascut la 1 ianuarie 1947 in orasul Bucecea din judetul Botosani, a profesat cativa ani in invatamant, a absolvit Facultatea de Mecanica, avand ulterior functii de raspundere in serviciile de proiectari ale municipiului Iasi. Aplecat peste plansele sale, nu si-a putut impiedica gandul sa zboare spre sfere mai inalte, dupa chiar propria-i marturisire:

"Combini azi cifrele-ntre ele,
Spre-a rezolva probleme grele.
Pacat ca slovele te-mbie
Sa faci din ele poezie! "

Dotat cu talent nativ dublat de o cultura substantiala, dobandind o bogata experienta de viata pe care a stiut s-o exploateze literar cu folos, Vasile Larco ofera spre lectura texte care se definesc prin concizie si sagacitate. O bijuterie tipografica este carticica "Oameni...ca lumea" (Editura PIM, Iasi), veritabil(a) "livre du poche", pe care, daca esti iubitor al genului sau doritor de profitabila destindere, o poti purta cu tine oriunde, conform parafrazatului slogan radio: " Acasa, in masina, la serviciu citeste epigrame scrise de Vasile Larco!".

Ghidus, autorul isi intampina cu voie buna cititorii:
"Va daruiesc acest volum
Si sunt extrem de fericit
Ca nu s-a editat postum."

Urmeaza cate doua epigrame pe fiecare pagina (aproximativ 180) pigmentate cu fotografii ce ilustreaza evolutia de cetatean a scriitorului, fiecare imagine fiind garnisita, desigur, cu un catren sugestiv. Maniera de transmisie grafica este degajata, dovedind o usurinta remarcabila a redactarii si validata de alegerea celor mai potriviti termeni pentru ideea urmarita. Dupa decenii de exercitii, epigramele se insiruie cuminti (vorba vine) si perfecte, fara nicio fisura in respectarea exigentelor speciei. Sub aspect tematic, nimic nu scapa ochiului atent si sarcastic, un sarcasm instantaneu moderat de bunul simt al moldoveanului. Odinioara, Chamfort isi sfatuia concetatenii tracasati de avatarurile existentiale sa-si faca din orice o placere. Astazi, Vasile Larco face din orice o epigrama convins de terapia prin ras:

"Sa scapi de-o crancena durere
Si sa devii, iar, zambitor,
Solutia e la vedere:
Citeste-o carte de umor!"

Preocupat de chestiunea demografica, epigramistul confirma teoria balzaciana conform careia aliatul numarul 1 al femeii este imaginatia barbatului: "Cand fusta se scurteaza cu o palma,/ Natalitatea creste c-un procent". Sedus de o asistenta medicala, cu care se si casatoreste, un sot obidit constata: "Asa-i: te duci la doctor c-un necaz/ Si de acolo te intorci cu doua!". Necazurile sunt insa mai mult de doua si "Minciuna spusa de femeie,/ Se vede-n «coarne» la barbat". Chiar cand se-nteleg ca porumbeii, "ea e ca o porumbita/ El e ca un...voiajor." Sa nu ne pierdem cu firea, exista si un leac pentru gelozie: "Sa-ti cumperi ochelari de cal!". In alta ordine de idei, romanul traieste greu, neavand bani decat pentru paine si pentru telefonul mobil, iar taranul contemporan a renuntat la vocalizele din varful dealului: "Cand isi doreste mamaliga,/ Nevestei sale-i da un bip!". Satul in sine trece printr-o anomalie caci tinerii plecati aiurea "se mai intorc, dar nu la coasa/ Vin doar la nunti si-nmormantari". Din spectacolul uman ar fi fost imposibil sa lipseasca mult discutatul sistem sanitar cu multele sale racile. Romanul ar avea sperante mari de viata, intarite de statisticile europene, "dar ce pacat ca in sistem/ Vin doctorii si farmacistii!" Temator, pacientul ezita: "M-as duce la cardiolog.../Dar, parca, ΜΆ as vrea sa mai traiesc!". Cand se adreseaza totusi la "urgente", raspunsul medicului il face sa incremeneasca: "Rabdare.../ Ca nu mai sunt la morga locuri!". Dupa operatie zice pacientul: "in oglinda ma privesc,/ Sa vad ce-a mai ramas din mine!". Drept recunostinta: "Pe doctori nu mai dai un ban.../ Ci dai toti banii." Cu asemenea trasee pe taramul ocrotirii sanatatii, nu e de mirare ca societatea evolueaza: "Era in sat un dispensar,/ Iar azi sunt doua..cimitire." Simptomatic de multe sunt epigramele inspirate de viata la cazarma, adevarat infern pentru firile mai sensibile pe vremea cand serviciul militar era obligatoriu. Gloantele verbale trase de Vasile Larco sugereaza ca romanul, atunci cand este (o)presat se defuleaza razand sanatos. Desigur, respectivele catrene ating superlativul cazon "punct ochit-punct lovit". In treacat, este persiflat si un slogan mult vehiculat la Revolutie:

"Surprinsa c-un soldat in pat,
Nevasta calm a explicat:
Barbate, n-ai de ce te teme,
Armata e cu noi de-o vreme!"

Epidrama vietii indeamna sufletul la o nepioasa rugaciune:
"Doamne, nu-mi inchide cartea
Si procura-mi o otrava
Ca sa pot ucide moartea!"

Se poate reconstitui o lume intreaga pornind de la sintagmele lui Vasile Larco. De cand fratii basarabeni "s-au culcat cu «noapte buna!»/ Si s-au trezit cu «dobrai deni!»", "Moldova-n doua-i impartita,/ Iar Romania in mai multe!".

Traim intr-o tara in care cainilor li se acorda mai multa atentie decat oamenilor, caci, conform normelor UE "gaina are spatiu-asigurat.../ Dar oamenii dorm prin canale". O tara grevata de nedreptate, "ca vaca trage-n jug cu boul,/ Iar seara numai ea da lapte", situatie devenita fireasca deoarece "cand Justitia e oarba / Hotii-si vad de treaba lor". In plus, "romanii nu au de mancare / De-aceea se mananca intre ei" si, colac peste pupaza, "cat e romanul de sarac/ Mai da si lenea peste el", prilej de stres si deziluzii: "La orice pas e-o farmacie.../ Semn ca avem dureri de cap." Cat despre noi ca indivizi, "fiecare-avem o stea/ Insa-i vai de steaua noastra!" Vorba lui Creanga, luata ca subtitlu al cartii: "Zi-i lume si te mantuie!"

Sagetile cu miere si venin confectionate de Vasile Larco nu iarta nimic: tariful frizerilor care este acelasi, indiferent de cap inteligent ori prost; utilitatea unui copil care, cu blandete, te duce la azil cand nu mai este nevoie de tine; contradictiile de umor negru ale razboiului: "Dupa multe bai de sange, / Multi se vor scalda in bani." Cugetarile asupra existentei se inscriu in acelasi registru: automobilistii au o roata de rezerva insa nicio viata-n plus; lumea constata ca sunt mai bine imbracati cei dezbracati de caracter; batranetea este varsta cand le stii pe toate, dar nu poti face mai nimic. Se trece chiar si la filosofie: cu sperante si amagiri, omul aspira la varful pomului ignorand subtirimea graduala a crengilor; pamantul isi continua miscarea de rotatie pe cand prostia sta pe loc; omul, ca si segment de infinit, este, desigur, marginit; fizicienii imbogatesc uraniul in loc sa-mbogateasca omul. Se contureaza idealuri: femeile si-ar dori un barbat cu fizicul de varsta a doua si judecata dintr-a treia. Se dau si sfaturi: de vrei sa reusesti in demersurile tale cu administratia locala, scrie-ti cererea direct pe damigeana.

Cum epigramistul este un arheolog social in cautare de vicii pe care sa le altoiasca fin cu poante potrivite, el iubeste si fabula, ca atare scrie o "Doniciana" dar si minifabule originale:
"Incantat de forma lui
Cu usor convex potcap,
Zise nitul catre cui:
«Tare esti batut in cap!»"

Nici ludicul nu este dispretuit; chiar cand autorul e cu gandul la seriosul Sadoveanu:
"Spunea «Badia» calm, discret:
«Venea o moara pe Siret»,
Iar Slavici intreaba pe loc:
Era chiar «Moara cu noroc»?"

Dupa cum se observa, Vasile Larco scoate lumii la vedere, cu dezinvoltura si folos mici cariatide scriptice, menite sa incante dar sa si incite la reflectie.
Prof. Aristotel Pilipauteanu, Onesti

Scrie un comentariu
Campurile obligatorii sunt marcate cu *.

In cazul in care codul nu este lizibil click aici pentru a genera altul.
 


IMAGINEA SAPTAMANII