Cauta
Actualitatea literara: Patruns de amintirea trecutelor iubiri24/09/2018


(Arpegii de lumina si iubire)

Lupta dintre versul traditional si cel modern este departe inca de a se fi incheiat din fericire pentru bogatia si varietatea poeziei romanesti. Dulcele stil clasic, pretentios sub aspect formal, capteaza prin magia sa noi si noi adepti temerari, gata sa infrunte exigentele prozodice, dar si mentalitatea aproape generala ca nu se mai poate scrie poezie ca in urma cu un secol, in maniera lui Pillat ori Minulescu. A crea insa in metru clasic nu inseamna a insira "cuvinte goale/ Ce din condei au sa sune". Numai detinand o perfecta ureche muzicala, un simt innascut al ritmului, o capacitate aproape supraumana de a percepe armonia cosmica, un poet autentic din zilele noastre poate da la iveala versuri ce ambitioneaza perfectiunea formala.

Cu volumul seducator intitulat "Mon Amour" (Editura "Ateneul scriitorilor", Bacau, 2017) Mircea Constantin Jurebie incearca o demonstratie de virtuozitate, stapanind nu de putine ori, autoritar si incantator "iambi suitori, traheii, saltaretele dactile", precum si cenzura de excelenta punctualitate in caderea sa. Poezia titulara insasi reprezinta o proba de abilitate in manuirea si combinarea vocabulelor de asa maniera incat sa rezulte arhitecturi notabile.

IUBIREA ARE MULTE FETE (DACA REZULTA FETE?) - IUBIRE POLIEDRICA

Intruchiparea centrala este desigur "mon amour", zeita Mona, daruita cu toate superlativele feminitatii, scaldata in arpegii de lumina, capabila sa dezghete iceberguri si sa impodobeasca Sahara cu paduri luxuriante. Risipind efluvii de lacramioare si iubire, instaurand o liniste suava de camp aprins de maci, rosind ca o mimoza, gingasa, unduioasa, ca dansul de meduze, ascunsa in ispititoare taceri si toride mistere, rascoleste doar din priviri nedomolite dorinte.

Iubirea apare in multiple ipostaze. Timida inmugurire de sfielnica dorinta in pieptul adolescentin,eterna infiorare provocata de misteriosul zburator, efortul de a pricepe taina intaiului sarut, evolueaza in sublim acord cu tentantele chemari arcuite mirobolant intr-un vals de taceri, Sfiala, ca o boare, isi cauta culcusul in flori de trandafir. Tanjirea dupa necunoscut, dorit si necesar ca oxigenul, invaluie fiinta. Primul sarut devine un cantec de muze ce rasuna in suflet ca rauri de lumina. Abandonul in armonia iubirii nu poate fi decat sublim: "Ne-am rataci prin stele, cu ele inganand/ Aceeasi melodie-n fiorul de mister." Ca in toate povestile de dragoste, si aici trecatoarele disensiuni alterneaza cu dulci scene de impacare, invocatia - ruga "primeste-ma iar" devenind laitmotiv. Din cea mai umila postura, cel ars de flacara pasiunii cerseste o clipa de tandrete.

Ipostazele erotice sunt multiple. Eroul isi contempla iubita cu un soi de voyeurism, tragand cu ochiul pe fereastra odaii in care, intinsa pe sofa, invaluita in fumul albastrui al tigarii, infrigurata, ea il asteapta. Amoroasele imbratisari sunt clipe de intensa exaltare, tandra topire in mari de voluptate. Iubita e zeita diafana sau trup mustind de senzualitate. Egal pretuite sunt si femeia-fecioara ("Infocata dar sfioasa, un izvor ce curge lin,/ Susurand un clinchet dulce care aerul anima/Si lumina o-nfasoara cu o tihna de camin.") si femeia pacat ("Dansa ca o sireata, insufletind santanul/Cu unduiri viclene si moi ca de felina"). Senectutea nu este vazuta doar ca o risipire in nostalgii de luna. Memoria devine un muzeu viu, in care fericirea capata potente reversibile: "Pictam un dor din amintire.../ Si-n unduire era Ea." Alteori, povestea de dragoste are final idilic. Protagonistii se odihnesc pe-a timpului sofa, incaruntind sub cerul siniliu. Molcome impulsuri ("Si acum iti mangaie parul in visele fierbinti"; "in somn iti fac culcus") sunt starnite de vreo relicva precum suvita draga pastrata printre versuri intr-o carte. Reluarea filmului interior depaseste pragul nostalgiei: "Mai stii, asa era pe-atunci/ Cand ne-ascundeam dupa taceri,/ Urmand sfielnice porunci/ De intime invapaieri". Alta data, un suras ingaduitor atenueaza poate prea insidiosul ecou al nestinsei iubiri. Analiza starii de lucruri evolute se opereaza cu sugestiva generozitate: "Eu nu mai sunt acelasi, tu ai ramas la fel". Poetul ignora cosmarul frumusetii care paseste in oxidante si ostile vremuri. Iubita eterna ramane cu chipul inscris in litere aldine.

Toate aceste ipostaze se contopesc intr-un imn universal: primavara indragostita inroseste macii, impleteste somptuase buchete, palpita de dor, viseaza la Fat-Frumos, caruia ii face secrete si fierbinti promisiuni. Amorul este trait cu maxima pasiune chiar si in zona gri unde suprindem imbratisarea tainuita a doua domnisoare biruite de nepermise patimi sau "Seducatoare dame, cu zambete perfide,/ Intind fierbinti capcane...cu vise si cu doruri./In leganari de solduri, feline si fluide,/Perverse ca dorinta si tot ca ea toride". Iubiri demodate, iubiri navetiste, stinghere, fierbinti, nepamantene, uitate si inca multe altele alcatuiesc un tablou complex de manifestari. Nu este exclus nici riscul, caci de multe ori poti rata o fericire autentica doar pentru un vis rebel.

Alte motive ocupa un loc restrans, topindu-se si ele finalmente in fluxul erotic atotbiruitor: lumea ca teatru, metempsihoza, mama ca zeita ocrotitoare a varstei fericite, scoala senectutii, emotia traita in fata foii albe in postura de prada a murmurului de idei si captivat de amintirile secrete.

IN CAUTAREA FORMELOR PERFECTE

Manat de nostalgii parnasiene, experimentatul Mircea Constantin Jurebie ofera cititorilor probe de acrobatie prozodica. Viseaza inca la revigorarea sonetului ("Vise de iubire", "Vestala"). Chiar cand paraseste schema clasica, prim repetarea simetrica a unor versuri, da rotunjime poemelor inscriindu-le in aspiratia spre perfectiunea formala. Aceasta este intarita de reusitele stilistice: sintagme sensibilizatoare ("O seara aromind a vesnicie"; "plutind pe murmurala incantare"; "ii facuse-ascunzatoare intr-un pisc parnasian"; "am devenit tarziu"), comparatii sugestive ("ca o foaie prafuita intr-o stranie arhiva"; "ca dorinta arzatoare spre altar a unor miri"; "ca fete batrane din vremuri costelive"), expresii cu incarcatura metaforica ("Pe sufletescul bulevard/ Treceau trasuri cu amintiri"; "felinarul prins in inalt si transformat in luna"; "pe buzele iubitei, sarutul tace vesti"; "crosetam iluzii"; "ne inveleam cu taine tesute din taceri"). Cine si-ar fi imaginat pe sobrul poet, furat de porniri ludice? Si totusi, iata-l afirmand: "Sa vii cu umbrela, eu fac rost de ploaie."; "Am vorbit cu vremea, mi-a promis suvoaie."; "Mai stii? Oprisem timpul si ne jucam cu el."; "Doar o vesnicie si inca cinci minute". Cand nu gaseste cuvantul potrivit, adapteaza: "Vesnicitul dor". Rimele probeaza si ele exercitiul indelungat: "Un dor apus, ramas restanta,/ Se pribegea in transhumanta". In goana dupa formele perfecte, poetul este pandit de pericole specifice: inclinatia spre sablon; fortarea ritmului ("o umbra de ploier stingher"; "din patime dezamagite"; "calmei melancolii" cu accentul pe vocala e in adjectiv) sau fortarea rimei ("taceri"/"unduieri"; "mladiu"/"capriu"; "surie"/"campie"; "prigoare"/"departare"; "parfume"/"molcume"), cu firava justificare ca unele sunt forme arhaice. Licenta poetica nu se acorda totusi usor. Apare si o alternare nepotrivita a timpurilor ca in poezia "Lacrimi de romanta", unde prezentul si imperfectul nu dau probe de cea mai buna convietuire. Unele scapari sunt socante precum acest vers pe care Maiorescu l-ar fi internat in infirmeria literelor romane: "Te vad plutind cuminte, micuta printre stele". Usoara unda bacoviana din unele poezii este filigranul nobiliar al poetilor cetatii, deci si a lui Mircea Constantin Jurebie: clavire, flasnete, picur de melancolii, trotuare cenusii, incaruntite reverii, o trista baiadera sunt in perfect acord cu tonul citadin. Muzicalitatea versurilor pare o chemare pentru vocea si instrumentele lui Tudor Gheorghe. Ritmul si eleganta poemelor reusite amintesc de versurile romanesti pe care Al. Philippide le-a dat unor celebre capodopere ale litaraturii universale. Unele corespondente cu poemele lui D. Anghel rezulta din cultul floral, cu maiestrie asociat iubirii. Pillatienele chemari ale amintirii confera un binevenit plus de farmec evocarilor in care bucuria de a fi iubit candva se impleteste cu nostalgia nutrita de timpul implacabil in ireversibilitatea lui.

Nu ne mai ramane decat sa subscriem la opinia maestrului Calistrat Costin care printr-o prefata succinta dar percutanta da un gir autoritar volumului: "Iscand poezie din amoruri tarzii, in ceremonial de veac nouasprezece textele, multe, sunt sensibile tradand un indragostit, iubitor de farmece erotice, romantios. Poetul recheama din negura timpurilor clipe ce i-au dat vietii sens si rost, intr-o carte care se citeste cu o reala placere si intelegere..."
Prof. Aristotel Pilipauteanu, Onesti


Seminte de lacrimi

Seminte de lacrimi, o floare a durerii
Ascunse-n corola, cu timpul isi strange
Le tine in taina, sub straja tacerii,
Si-apoi le sadeste in tarna cand plange.

Sunt mici si sclipinde margaritare
Ce curg linistite, sub pleoape - petale
Lasate in picuri cand sufletul doare
De doruri nespuse in lumi vegetale.

Se scurg ostenite pe obrazul gradinii,
Lasand, printre straturi, o calma tristete
Timid, se feresc din calea luminii
Se culca pe umbre pictate-n negrite.

Amurgul iubirii cand simt floriferii
In singuratatea ce inima frange
Seminte de lacrimi, o floare-a durerii,
Ascunse in corola, cu timpul isi strange.
Versuri de Mircea Constantin Jurebie, Bacau


Scrie un comentariu
Campurile obligatorii sunt marcate cu *.

In cazul in care codul nu este lizibil click aici pentru a genera altul.
 
Anonymous
#1 : 01/10/2018, 08:31
O prezentare de carte echilibrata,reliefând succesele și scăderile.Totusi, criticul se sprijină prea mult pe lexicul și sintagmele poetului de parcă ar intenționa să-i rescrie versurile in proza.Nu este cazul,deoarece Jurebie are o poezie ce respira puritate,armonie,sensibilitate și,prin urmare,talent și valoare.


IMAGINEA SAPTAMANII

Pictura realizata de Carmen Mocanu