Cauta
Actualitatea literara: Tacerea si cuvantul05/07/2017


Cu "Prizonierul tacerii" (Editura "Junimea", 2016), Victor Munteanu adauga la prodigioasa lui activitate literara si nu numai un volum care dovedeste inca o data complexitatea unei personalitati dinamice si capacitatea proteica de transfigurare. Autorul isi sectioneaza lucrarea cu doua subtitluri sugestive: "Oare pana unde am ajuns?" si "Iesirea din cuvinte".

Prima secventa are o structura eterogena, grupand poeme in care turnura este fidel bacoviana sub raport formal,dar mai ales ca traire, urbea de pe Bistrita, nedezmintindu-se nici dupa un secol; se adauga versuri dialogate in stilul "Liliecilor" lui Sorescu, dar cu alta finalitate; in fine, poezii care alterneaza lirismul cu reflectiile asupra locurilor si situatiilor determinante pentru evolutia spirituala a fiintei poetice. Prozodia clasica se impleteste cu cea moderna in functie de inspiratie, dispozitie si context.

"Bacovienele" includ teme si motive caracteristice: frigul, tristetea, golul, orasul. "E seara de oras obosit, / luminile in baltoace se zbat. / Orgoliul din turn s-a opri / in spatele tau urmele tac." Atmosfera inabusitoare, nu numai a orasului, exclude materializarea oricarei tentative de evadare: "Nu mai incap in niciun cuvant, / pe strazi bate o tacere pagana, / nicaieri n-a mai ramas ceva sfant / si nu mai incap nici in Limba Romana."De altfel, "In limba romana nu se poate muri triumfal." Agresiva, toamna il prenumara printre frunzele moarte din inchisoarea cu cheile tainuite si pe poet, prizonier al gloriei desarte. Reactia este de revolta aproape argheziana "Da, Doamne, veacul mai tare / sa-si bata rabdarea tobele-n mine, / caci Adevarul a fost dat la casare / si-nlocuit cu un urlet de caine!". Alteori, vehementa este substituita cu resemnarea si poetul, strabatand strazile ude, "grele de luna", ale orasului in care "tacerea pe case sta vraiste", invoca mila divina: "Spala-ma cu lumina din Inger, / nu ma lasa cu mainile-n frig!".

In poemele dialogate, Victor Munteanu implementeaza o confruntare cu sine in dorinta utopica de autoevaluare. Insa "cu adevarul pe umeri" este greu de cuantificat pretul sinceritatii sau al tradarii. "Magazia de umbre" ofera in acest sens raspunsuri sibilinice frizand umorul antonpannesc. Intruchiparea misterioasa a insului fugit din istoria satului are ca insusire de capetenie mutenia. El refuza sa spuna cine este, de unde vine si in ce scop "priveste incontinuu / fara sa se mai poata opri.". Mutenia lui "nu se lasa scrisa de nicio verba", iar in solutionarea cazului una dintre variante este expedierea ciudateniei "in ziua de ieri, de unde venise". Un poem "Sapatorul de fantani" cade in epic, dar istorisirea este parabolica invocand la modul ludic mitul cristic.

Prapastia care tine loc de raspuns

Celelalte poeme ale primului ciclu abordeaza situatii si dileme existentiale. Eul debusolat "in camasa de forta a imprevizibilului" pare a fi etern pasager intr-o halta ce nu mai exista, el insusisi metamorfozandu-se in simpla parere vietuind anxios: "Intre o moarte de cancer si una de accident vascular, / astept ultimul tren deraiat / al rabdarii." Concurenta cu timpul implacabil si ireversibil se dovedeste iluzorie. Drumul spre sine este tot mai poticnit, tot mai fara capat incat "in toamna scoasa din calendar / locuieste un victor munteanu / pe care n-am sa-l cunosc niciodata!". Sursele marasmului incurabil sunt de natura endogena: "Nu exista pustiu fara sa ne privim inlauntru." Teroarea anxietatii dezumanineaza. Sentimentul zadarniciei devine coplesitor, cu accent de sentinta capitala: silinta de-o viata s-a prabusit dramatic. Asfintitul coaguleaza mai vechi obsesii: gara tarzie a anilor, casa de bilete inchisa, "ultimul tren si-a anuntat intarzierea cu o falfaire de aripi", "pustiul spala peronul cu amintirile", in vreme ce o pisica, investita cu puteri simbolice, "toarce incet linistind bataile inimii" ("de tot"-pare a spune poetul, cu o sarcastica grimasa). Tacerea devine suverana: "Din 55 de cuvinte pe care le-am rostit azi, / unul singur era cat pe ce sa spuna ceva; dar nici acela nu s-a putut ridica / pana la tacerea celor ce vorbesc de la sine" Cand "altul" sau chiar "eul" incearca o insolenta intruziune in tacerile intime, poetul il executa incisiv portretizandu-l sarcastic, de pilda "la o sticla de Jidvei pe terasa". Idealul nu poate fi decat odihna la umbra unei idei. Cum, ca orice ideal, nu poate fi atins, eul este capturat de plasa contradictiilor transfigurate oximoronic: "si linistea asta pe care n-o mai pot stapani!".

Interesante si cutremuratoare prin patetismul lor sunt trei poezii elegiace care pornesc de la motivul biblic al fiului risipitor. Jertfa mielului gras este substituita cu intelegerea faptului ca la libertatea inimii nu se poate atenta. Sfaturile paterne au parfumul replicilor lui Neagoe Basarab: suntem diferiti, inclusiv in fata mortii; intelegem individual aceleasi cuvinte; percepem diferit durerea celuilalt. Singurul factor care ne poate egaliza ramane doar iubirea.

Rostirea in cuvinte ce nu exista in «DEX»

A doua secventa a volumului ofera o poezie a incendiarelor trairi interioare, poetul chinuindu-se in van, dar atat de eroic sa dezlege marile taine universale: moartea, singuratatea, divinitatea sau timpul. Chiar cand abordeaza hagiografia sau scrie versuri ocazionale (precum vibrantul omagiu adus regretatului Traian T. Cosovci), neastamparatul cautator de limpeziri si solutii este devorat de o acerba dorinta de a se cunoaste pe sine. Prada introspectiei, simte nevoia unei deratizari sufletesti, purificandu-si memoria, biografiile (SIC!) si limbajele. Hotaraste sa se dezbrace de incomoda haina a realitatii, sa-si regaseasca sinele, aspirand spre momentul cand "cumintenia ar putea fi, in sfarsit,/ sa vorbeasca", adica, in termeni crestini, mantuirea. Urmand o ireversibila carare, simte uriasa mana a divinitatii, dar si neputinta de a accede la ea. Infiorari thanatice ii strecoara persuasiv ideea ca "s-a facut tarziu pana la tample" si insinguratul ia cu asalt tacerea Golgotei. Palida speranta mai inceaca sa razbata prin contrarierea gandurilor:"Nu ca n-as mai muri niciodata / vai mie o asemenea cadere din minti! / Dar, cu cat sunt mai convins ca voi muri, / cu atat nu-mi vine sa cred!" Viziunea poetica forteaza materializarea imposibilului: "De unde statea el nu se vedea nici moartea, / dar nu se vedea bine nici viata."

Invaluind reusit cele doua mari motive ale cartii, tacerea si cuvantul, arsenalul stilistic este bine pus la punct.Remarcabile sunt metaforele revelatorii ("singuratatea ce mitraliaza ultimii lastani" ; "urci pe cararea din strigat", "olacarul tristetii ce galopeaza prin ganduri/ cu noutatile invechite pe drum"), dar si cele plasticizante ("un palc de cinteze ara cerul tristetii"; "tipatul oprit in catusele palmelor"). Cate un crochiu sparge reteaua reflectiilor amare iluminand peisajul ("Athos"). Uneori, predispozitia ludica, alta nuanta a bogatei palete creative, il indeamna pe Victor Munteanu la jonglerii lexicale, precum acest nichitastanescian "Sens": "Nu exista tu insuti, nici eul launtric̀¶ / cine vorbeste in limba sinelui / in limba stancii vorbeste!", la acrobatii reusit executate: "Am uitat duminica ce te rostea in fata padurii, / te traia si te murea pe toate cararile". Bonom cabotin, eul se deghizeaza in eroi de roman, se ascunde in realitatile altora, "intr-o sambata / sau intr-un cabinet oncologic,/ alteori intr-o sarbatoare nationala", mascandu-si personalitatea si aspiratiile. Suita de travestiri nu-l exonereaza de capcana unei ucigatoare derute: "Mai despartit de mine ca acum n-am fost nicicand". "Ca acum si ca de cand sunt", l-ar completa Creanga, altfel nu s-ar explica acest excurs furibund prin meandrele existentei in cautarea de explicatii si solutii, avand drept consecinta o dramatica autodefinire: "Sunt strigatul sangelui meu razvratit / si talpa desculta ce loveste-n tepusa, / sunt drumul spre Cer mereu ocolit, / vapaie, si geamat, cutit si cenusa...". Neincrederea funciara in perfectiunea operei personale, specifica oricarui veritabil creator il determina pe Victor Munteanu sa viseze la "poemul desavarsit". Cenusa visului este pe cat de amara, pe atat de apologetica: "Poezia e una cu Dumnezeu: / la ea nu se poate ajunge/ fiindca de acolo nu mai ai unde pleca!". Aceste versuri memorabile, demne de un frontispiciu, vin sa confirme o alta constatare a poetului: "Adevarata literatura sta in afara celor 24 de ore: / ea este doar ceea ce a ramas / dupa ce am uitat tot din ceea ce am citit!".
Prof. Aristotel Pilipauteanu, Onesti

Cantec


Fereste-ma de raul pe care nu vreau sa-l fac,
de vorba scapata din hotarele firii
de bataliile pierdute intre peretii numelui meu!

Pune frana cuvantului ce ma scoate pe drum
si ma izbeste de oameni, de pasari, de umbre-
cuvantul ce se furiseaza din strafundul sinelui

ca un caine flamand.

Pune paza gurii din care ies vorbele-n haita
sa ma vanda la jumatate de pret.

Trage, Doamne, clopotul prin casa launtrului meu,
sa se scuture sufletul de toata rugina!

Zbor de cocori

Toamna ma conjuga la timpul trecut
ma intreaba de tata, de mama,
eu ii spun ca din mers i-am pierdut,
c-am trait fara bagare de seama.

Toamna m-a inchis in hotarele ei,
ma numara printre frunzele moarte,
ascunsa e cu legatura de chei
prizonier sa fiu slavei desarte.

Adanca e taina in umbrele sale
si-n noaptea ce ma poarta pe drum.
Din intamplarea postata in cale
a inceput sa iasa o dara de fum.

Da Doamne veacul mai tare
sa-si bata rabdarea tobele-n mine,
caci Adevarul a fost dat la casare
si-nlocuit cu un urlet de caine!

Prizonierul tacerii


Locuiesc in cuvantul din care – am iesit
si nu reusesc sa pun temelia la casa,
din razboaiele pierdute ma-ntorc osandit,
inaltimea din suflet este iar tot mai joasa.

Locuiesc in muscatura iubirii de frate-
prizonier al tacerii dintre doua statui –
cu restul de zile carate in spate,
ratacesc prin noaptea din inima lui.

Locuiesc intr-o clipa cu zavorul la usa,
in singuratatea ce ma tine in ger;
cu rabdarea tintuita-n catusa-
de glontul din strigat azi am sa pier.
Versuri de Victor Munteanu


Scrie un comentariu
Campurile obligatorii sunt marcate cu *.

In cazul in care codul nu este lizibil click aici pentru a genera altul.
 


IMAGINEA SAPTAMANII