O poveste frumoasa se desira citind candidele versuri ale tinerei Maria Ilie. Ea este eleva in clasa a XII a a Colegiului National “Dimitrie Cantemir” din Onesti si a pasit treptele majoratului, de cateva saptamani. “Sunt un fluture venit din amintire / Pe aripa mea port visul si trecutul / Cateodata iti picur in privire / Frumosul si uratul”, ne spune prin vers Maria Ilie, care, prin aceasta modalitate cauta ca sa surprinda si puritatea vremurilor copilariei, frumusetea anotimpurilor dar si vastitatea universului (“Bolta e intunecata / Norii se izbesc / Urla, tuna si se vaita / Fulgere starnesc”). Poeta se destainuie “sub crengi de cetini / imi duc amarul” dar tristetea sa se circumscribe faptului ca “o noapte fara stele / E o bunica far’ andrele / Ca o fata far’naframa / Si-un copil ce n-are mama”. Deseori intalnim in versurile sale lucruri stelare, Maria Ilie este si o fiinta cu multa smerenie si credinta. Sa ne lasam cuprinsi de frumusetea si ispita versurilor sale!
Anotimpuri
Vine Toamna ca stapana,
Plange trestia batrana
Cu lacrimi triste, uscate,
Dar le strange-n sort pe toate
Vara… Pasari, mierle, ciocarlii
Nu mai sunt asa zglobii
Si in doine triste canta,
Poate, poate se descanta.
Iarna… Frunzele se zbat in vant,
Vor sa fuga iar in crang
Si sa vina iar voioasa
Mandra doamna mladioasa
Primavara… Toti macesii tanguie
Si scaietii bantuie
Peste dealuri, pe carare…
O vor si pe dansa oare? Toamna?
Ca ei si noi…
Se scutura salcamii
In ape si in ploi,
Putin, si vor ramane
La fel de goi ca noi.
In rauri apa trece
In valuri reci, vioi,
Dar pietrele nu-mbraca:
Raman goale ca noi…
Petala cu petala
Adie ca un roi,
Ce-a mai ramas din floare –
Ce-a mai ramas din noi.
Se pierde apa vie
Din vremuri dinapoi.
Ramane doar cea moarta
Pe care o bem noi…
Si insasi primavara
Suspina pentru noi,
Dar nu mai are lacrimi
In ochii ramasi goi.
Se scutura salcamii…
Ne-am scuturat si noi
Incet, incet ne pierdem
Intre pamant si ploi!
Lumina
Lumina, floare de amurg,
Culori fara culoare!
Din tine rauri albe curg
Si se intorc in soare.
Din stea in stea calatoresti
De ani si ani de zile.
Tu din lumina lor traiesti
Si ele-ti sunt simile.
In luna te-oglindesti si ea
Se oglindeste-n lacuri
Si unde line, s-ar parea
Ca fac din tine arcuri.
Esti armonia dintre noi
Ce-nalta si coboara…
De vei pleca, vom fi noroi,
Frumosul o sa moara!
Maria Ilie
