Aniversarea a 50 ani de la infiintarea Colegiului National „Dimitrie Cantemir” din Onesti a fost un prilej nu numai de reintilnire a cadrelor didactice, dar si de rememorare a evolutiei institutiei. Profesorul Vasile Lupu, multi ani director (cu 38 ani la activ numai la „Cantemir”), le-a multumit fostilor colegi care au contribuit la performantele unuia dintre liceele de elita ale Romaniei. Profesorul Nicolae Dragoi a trait in urma cu cinci decenii infiintarea institutiei: „De la inceput am sperat ca aceasta va avea un parcurs deosebit si ca elevii de aici vor obtine rezultate de prestigiu. Nume care au devenit renume in tara si in strainatate. Faptul ca multe universitati din lume au in prezent absolventi ai Colegiului National «Dimitrie Cantemir» e remarcabil si vreau sa mentineti linia calitatii si a valorii.” A urmat profesoara Harieta Onesim: „Un cliseu spune ca tineretea este un moft, iar varsta din cartea de identitate nu are nici o valoare. Eu am venit la catedra aici, timida, in 1963, si am slujit aceasta scoala peste trei decenii”. Onesim a adus si mesajul profesoarei Lucia Grigorescu, stabilita in Canada: „idealurile tineretii s-au contopit cu idealurile noastre, la aceasta scoala onesteana”.
Emotiile s-au adunat si in glasul sefei primei promotii, medicul Valeria Purice Serban, care, intre altele, a marturisit: „In 1963, orasul Onesti era in plina devenire. Se ctitorea platforma industriala, veneau specialisti in toate domeniile si, destul de repede, fostul sat devenea asezarea cu cei mai multi intelectuali pe metru patrat… Cresteau copiii, apareau tot mai multe scoli si licee, care atunci se numeau scoli medii… Pentru mine, perioada anilor de liceu a fost cea mai frumoasa. Eu si colegii mei invatam permanent, acumulam cunostinte solide. Eram premianta, imi alesesem o cale de urmat si voiam sa fiu recunoscatoare sacrificiului parintilor mei. Profesorii erau minunati, majoritatea abia iesiti de pe bancile facultatilor, tineri si cu har. Diriginta noastra, Harieta Onesim, apropiata varstei noastre, ne-a ajutat, ne-a indrumat si, mai ales, ne-a iubit, daruindu-ne un strop din lumina mintii sale. Tuturor profesorilor din anii de liceu le-am pastrat mereu respectul si recunostinta noastra… Acum privesc cu satisfactie in urma si ma simt implinit pentru modul in care intreaga viata mi-am daruit-o ca medic.”
Luigi Harjanu, presedinte al Comitetului de parinti, a adunat alte clipe pline de sentimentalism: „e greu sa surprinzi emotia, cand aceasta pluteste in sala si se vede in ochii tuturor. Ce cuvant as folosi sa particularizez aceste momente, unul folosit din ce in ce mai rar si care a inceput sa isi piarda din valente? «Multumesc!» Sa multumim profesorilor, care prin conduita lor morala au reusit sa reprezinte baza pentru busolele perfectibile ale cunoasterii… Sa multumim parintilor, care au reusit sa cladeasca aici, cu sacrificii si onestitate, un oras cu un specific aparte… Timpul are marele avantaj de a netezi toate formele de bucurie si a le transforma in amintiri. Cand ne vom intalni peste ani, sa putem spune ca acest colegiu onestean isi merita locul pe care-l are in elita invatamantului romanesc!” A vorbit si Rares Secara (in pragul absolvirii, dupa ce in anii de liceu a avut media generala 10): „Darul pe care ni-l ofera profesorii «cantemireni» este sansa unei educatii deosebite. De la unii am invatat sa zburam, de la altii am luat culoarea, iar de la toti – nevazutul! Am vrut sa conturam o eticheta si sa respiram aerul unei «cantemiriene» notorietati!”
Ion Moraru
