Cauta
„Daca cineva intr-adevar Il iubeste pe Dumnezeu, atunci il iubeste si pe aproapele”28/04/2014

Parintele Toma Rediu
Interviu cu parintele Toma Rediu

Teodora Ciuraru: Cristos a Inviat!
Pr. Toma Rediu:
Adevarat a Inviat! Cristos a Inviat va spun si eu.

T.C.: Adevarat a Inviat! Parinte, mai vine lumea la Biserica in Saptamana Mare sau mai multa lume e in supermarketuri?
Pr. T.R.:
Multi confunda sarbatoarea aceasta tocmai cu acest comert care este in voga mai ales in zilele noastre. Oamenii se simt bine, sigur, sa aiba tot ceea ce au ei nevoie. E frumos, e bine intr-adevar sa se bucure de sarbatoarea aceasta, dar nu trebuie sa confundam spiritualul cu ceva material. Realitatea spirituala este mult mai importanta.

T.C: Mai pot fi convinsi oamenii secolului XXI ca latura spirituala a sarbatorii este mult mai importanta decat o masa imbelsugata?
Pr. T.R.:
Cine a fost educat din copilarie, cei care au avut parinti crestini, da, considera ca evenimentul acesta spiritual este mult mai important decat masa mai bogata de Pasti, cu mielul pascal, cu ouale vopsite rosii sau alte culori - depinde foarte mult de traditie, de loc. Eu am fost si in Bucovina, am fost la Gura Humorului. Acolo, stiti foarte bine, exista un obicei foarte frumos cu ouale incondeiate, frumos inflorate s.a.m.d. Ceea ce este important este ca la Slujba de Inviere sa nu vina oamenii numai pentru a lua Lumina si sa-si spuna ca au participat la Sarbatoarea de Pasti. (…) Dupa Inviere urmeaza Octava Pastelui, toata saptamana este foarte importanta si scoate in evidenta tocmai evenimentul acesta central al credintei care este Invierea Domnului. Sunt zile in care Isus le dovedeste oamenilor ca El este viu, ca nu este in mormant.

T.C.: Ce se intampla cu cei care nu au fost educati?
Pr. T.R.:
Cei care au o educatie mai putin solida, care au venit, poate, doar din cand in cand la Sfanta Biserica, acestia sunt, sigur, mai straini, mai reci, mai indiferenti si cred ca sunt si multi care nu dau importanta acestui eveniment foarte important al credintei. (…) Isus a venit din iubire pe Pamantul nostru. A venit pentru ca sa ne mantuiasca si ne-a aratat aceasta iubire tocmai in sacrificiul Sau de pe Cruce si nu putea sa ne lase o alta porunca care este, dupa iubirea fata de Dumnezeu, cea mai mare porunca a Bisericii, a lui Cristos - iubirea fata de aproape. O iubire care trebuie sa se concretizeze in fapte de milostenie, ajutor spiritual pentru cei care au nevoie de un gand, de un sfat. Iubirea aceasta fata de aproapele este scoasa in evidenta de Isus - am mai spus - prin gestul spalarii picioarelor apostolilor Asa cum Eu am facut, asa sa faceti si voi unii altora.

T.C.: Cum poate fi respectata Porunca Iubirii, cand tot mai multi sunt interesati de propria persoana?
Pr. T.R:
Este si acest lucru adevarat, multi confunda iubirea de aproape cu iubirea de sine si atunci sigur ca trebuie multa munca in aceasta privinta, sa-ntelegem intr-adevar ce vrea Cristos, ce vrea Bunul Dumnezeu de la fiecare dintre noi. Prin iertarea pe care noi o dam aproapelui, gestul de impacare, pentru ca sunt in zilele noastre atatea si atatea conflicte fie intre familii, fie intre vecini… asta este realitatea noastra, a preotilor, auzim aceste lucruri, parca ne doare si inima si sufletul cand auzim Nu pot sa-l vad pe cutare, nu pot sa-l aud, nu pot sa-i intind mana, nu pot sa vorbesc cu el - nu se poate asa ceva, nu. Trebuie sa existe gestul acesta de impacare, de iertare, prin urmare de iubire concreta a aproapelui.

T.C.: Cum poate reusi un om sa ajunga la „o iubire concreta a aproapelui”?
Pr. T.R.:
Daca este tare in credinta, daca stie foarte bine ca nu este ceva uman, ca vine de la Dumnezeu aceasta porunca, si daca cineva intr-adevar Il iubeste pe Dumnezeu, atunci il iubeste si pe aproapele. Daca nu, nu. Pot fi gesturi de filantropie, dar nu acea iubire pe care Isus ne-a lasat-o. Asta este adevarul. Lasandu-ne patrunsi de iubirea lui Dumnezeu, vom putea si noi sa-l iubim pe aproapele.

T.C.: Traim totusi intr-o societate care merge pe principiul „bine, bine, dar mie ce-mi iese…”
Pr. T.R.:
…mercantilismul asta eu iti dau, dar tu ce-mi dai … Isus a facut gestul acesta de iubire fata de noi necerand altceva din partea noastra decat sa fim, sa ne aratam ca niste copii ai Lui Dumnezeu, copii care trebuie sa aiba in suflet aceleasi sentimente pe care le-a avut Cristos. Nu este usor, va spun. Trebuie dusa o munca permanenta cu noi insine, cu egoismul nostru, sa iertam, pentru ca sa putem sa realizam acest deziderat al Mantuitorului.

T.C.: Ati zambit cand v-am spus ca vreau sa discutam despre Lumina Sfanta a Invierii. De ce?
Pr. T.R.:
De ce am zambit? Pentru ca nu stiu… nu pentru ca Biserica Catolica nu crede, dar ca vine atunci, cum se spune, la Ierusalim, la Sfantul Mormant, coboara Lumina de sus, nu stiu… traditia ca atare, sigur ca este bine primita. Lumina adevarata este Cristos. Noi avem foarte frumos o lumanare, este numita Lumanarea Pascala cu insemnele Invierii lui Cristos, care sigur ca ne aminteste de Isus care este Lumina si care a Inviat. Noi ii indemnam pe credinciosi sa se apropie de Sfintele Sacaramente, care aduc intr-adevar Lumina in suflete. Degeaba mergem cu lumanarea pe care am aprins-o la Inviere, daca in suflet nu avem aceasta Lumina. Eu sper totusi ca lumea va intelege chemarea pe care o adreseaza Biserica credinciosilor: sa vina, sa faca Lumina in suflete, sa se apropie de Spovada.

T.C.: Cum pastram Bucuria Invierii peste an?
Pr. T.R.:
Este intr-adevar un lucru care a devenit obisnuinta m-am spovedit de Pasti, de acum imi reiau viata, merg ca si inainte, dar n-ar trebui sa fie asa, este ceva dureros, nu? Nici n-a iesit poate bine din Biserica si a ajuns acasa si a inceput o cearta, un conflict in familie cu sotia, cu sotul… Trebuie sa ne lasam intr-adevar Luminati de Lumina Lui Cristos si sa practicam iubirea fata de Dumnezeu si fata de aproapele. Daca nu-L suparam pe Dumnezeu, Lumina ramane in sufletul nostru. Suntem oameni, Dumnezeu stie foarte bine, gresim, altii mai mult, altii mai grav, dar exista posibilitatea de a ne reimpaca cu Dumnezeu prin Sfanta Spovada… preotii stau la dispozitie intotdeauna.

T.C.: In final, ce le transmiteti onestenilor cu ocazia Sfintelor Sarbatori?
Pr. T.R.:
Le doresc tuturor crestinilor atat romano-catolici, cat si ortodocsi si greco-catolici, sa aiba un Paste Binecuvantat, sarbatori pline de har si de buna-intelegere si sa nu uite niciodata ca urmandu-L pe Cristos, care este viu si care traieste in mijlocul nostru, vor merge pe calea cea buna, nu vor rataci si nu vor ajunge in intuneric si atunci sigur ca vor fi adevarati fii ai Lui Dumnezeu si adevarati fii ai Bisericii.
Teodora Ciuraru


Scrie un comentariu
Campurile obligatorii sunt marcate cu *.

In cazul in care codul nu este lizibil click aici pentru a genera altul.
 


IMAGINEA SAPTAMANII