Cauta
„Jocul caprei isi are originea in acel tap din Grecia antica”06/01/2014

Prof.dr. Dorinel Ichim
Interviu cu prof.dr. Dorinel Ichim


„Mergeam spre Sfantu Gheorghe si ne-am oprit la Onesti, unde am vazut cum veneau puhoi ursii, caprele de la Dofteana, Darmanesti, Comanesti, Agas, Asau. Ajungem la Oituz, unde am intalnit un plugusor cu roate (...) In Moldova se simtea deja forfota, zarva de Ajun de Anul Nou. Aproape ca trec muntii dincolo, in Transilvania. Cand coboram muntele pe partea cealalta, gasim o liniste totala. Nu mai erau romanii de altadata.”

Domnule profesor Ichim, dintre toate traditiile si obiceiurile intalnite pe Valea Trotusului si consemnate in cartile dumneavoastra, cate au ramas vii si se mai practica?
Prof. dr. Dorinel Ichim: Se mai pastreaza, dar intr-o forma diluata, atat calitativ, cat si cantitativ. Se intampla acest lucru din cauza acelui hiatus doctrinar de 50 ani din cultura traditionala. Pana lumea isi mai revine, pana oamenii se lamuresc cu existenta lui Dumnezeu, ca unii L-au vazut, ca altii nu L-au vazut... Obiceiurile s-au si alterat, s-a intervenit asupra textului si asupra costumatiei. Spre exemplu, plugul cel mare din satul meu natal, Cabesti, era alcatuit din 20 persoane si avea turc si arnaut. Arnautul era reprezentantul domnitorului, iar turcul reprezenta regimul de ocupatie. Cei doi aveau costumatii specifice, distincte, arnautul avea chipiu, acum sunt imbracati in haine de militieni si militari. Acest fenomen se cheama mutatie.

La aceste jocuri nu aveau voie sa participe fetele, astazi le intalnim in cetele care colinda. Ce s-a schimbat?
Prof. dr. Dorinel Ichim: Da. Acum umbla si fetele. De ce? Inainte, fata ca persoana era pastrata cu sfintenie in casa parinteasca, pentru a-i primi pe baieti, sa fie jucate, ca asa trebuia, sa fie cunoscute. Dar s-au schimbat si personajele. Jidanul care era imbracat urat, cu o masca urata, a fost inlocuit cu doctorul veterniar, jucat de unul dintre frumosii grupului. Mutatii s-au produs si in text. De aceea am auzit la jocul unei capre textul: „Vom munci si vom lupta sa-ntarim Republica, ca-n Republica la noi nu e loc pentru ciocoi.” Iata cum vine textul si prezinta o realitate. Se facea propaganda comunista. Sau mai auzeam „Foaie verde lin pelin, asta-i capra lu’ Stalin.”

Ce se intampla in viata traditionala de Anul Nou si nu se mai intampla acum?
Prof. dr. Dorinel Ichim: Se faceau flacaii care erau de mers in armata, de casatorie, si impacau muzica. Muzicantii mergeau si ii acompaniau pe cei care mergeau cu capra, cu ursul. De exemplu, in comuna Berzunti, la Dragomir, am fost si am vazut colindatori cu formatie muzicala, cu vioara, cu acordeon. Mai este si plugusorul cantat. L-am scris in Zona etnografica Trotus. Tiganii din Dragomir mai tineau si cate o hora cu fetele. Obiceiurile astea-s mai ciudate. Spre exemplu, langa Bacau, la Prajesti, era obiceiul sa nu se spuna la ultima casa plugusorul.

De ce?
Prof. dr. Dorinel Ichim: Pentru ca se inradacinase credinta ca cel caruia i se spune ultima data plugusorul va muri in anul respectiv. Ce-au facut baietii? Dupa ce au spus la ultima casa plugusorul s-au dus la o salcie, la o suta de metri de ultima casa, si ziceau plugusorul.

Am observat in lucrarea dumneavoastra Zona etnografica Trotus ca ati delimitat microzona Casin. Care sunt trasaturile specifice ale acesteia, in contextul discutiei noastre despre traditii si obiceiuri de Anul Nou?
Prof. dr. Dorinel Ichim: Unele sate din microzona Casin sunt locuite de populatie venita de la Rucar si Dragoslavele, in doua etape. In perioada cand armatele austriece au ocupat Campulung, Rucar si Dragoslavele, localnicii nu au mai putut sa stea si au plecat. Unde? Tot intr-o zona de munte. La Soveja. Frumoasa zona!

Peste deal de Casin si Manastirea Casin.
Prof. dr. Dorinel Ichim: Ei erau pastori, mocani. Si s-au asezat in doua sate: Rucareni si Dragosloveni. Si aici s-au inmultit, nu mai aveau vatra de sat, si au venit la Casin, care era constituit deja. Aici si acum se mai vorbeste graiul muntenesc. Au venit si cu zestrea lor spirituala, culturala...

...cu lada lor de zestre traditionala.
Prof. dr. Dorinel Ichim: Ei s-au mai moldovenizat, dar si-au pastrat elemente specifice din dans, costume, folclor, grai. Si-au pastrat obiceiul de a organiza parada cailor, sa vina la Boboteaza cu caii, ca sa-i sfinteasca cu aghiazma. Au mai pastrat un obicei numit crila. Un plugusor anume facut, cu zeci de persoane, care umbla din casa-n casa, cu un text in varianta locala, cu povestea painii. Plugusorul traditional la noi este cu povestea painii, de cand o seamana si pana o duce la moara. Ei au pastrat aceasta forma arhaica.

Gasiti ceva deosebit in obiceiurile celor din Moldova fata de alte regiuni geografice?
Prof. dr. Dorinel Ichim: Avem zona Trotusului, care intra in contact cu Transilvania si cu Soveja, iar dincoace avem influente din Valea Siretului. De la Onesti in aval domina Valea Siretului, ca e mai puternic reprezentata. Cu cativa ani in urma lucram la Sfantu Gheorghe. Mergeam spre Sfantu Gheorghe si ne-am oprit la Onesti, unde am vazut cum veneau puhoi ursii, caprele de la Dofteana, Darmanesti, Comanesti, Agas, Asau. Ajungem la Oituz, unde am intalnit un plugusor cu roate, cu care se tragea brazda rituala prin curtea gospodarului, si o capra la care participau 40 insi. Ce faceau? Asa cum era incontrarea irozilor pe Trotus, ei au facut incontrarea caprelor si s-au luat la bataie. Aproape ca trec muntii dincolo, in Transilvania. In Moldova se simtea deja forfota, zarva de Ajun de Anul Nou. Cand coboram muntele pe partea cealalta, gasim o liniste totala. Nu mai erau romanii de altadata. Nimic din forfota de la care am plecat eu. Doar cateva ghirlande luminoase. Incepand de la Bretcu nu am gasit nici un fel de joc, de manifestare a unui obicei. Exista o deosebire esentiala de comportament, iar in zona de contact dintre cele doua regiuni prevaleaza elementul moldovenesc. De aceea gasim la Darmanesti, Plopu, Lapos, Asau, Agas cel mai mare spectacol al ursilor, cele mai frumoase masti. Am fost cu o inregistrare a jocului ursilor in Maramures. Au ramas toti cu gura cascata. Pe masura ce inaintezi spre Ghimes nu mai simti aceasta minunatie, aceasta manifestare. Sunt mai potoliti. Lipseste romanismul din ei.
As vrea sa revin putin la Valea Trotusului, unde sunt spectacole unice. Acolo avem banda lui Iancu Jianu, banda lui Bujor. Haiducii de pe Trotus au existat. Am scris despre haiducul Bujor, care talharea si dadea la cei saraci, dar a fost prins. Nu intotdeauna era asa...

... mai pastra si pentru el.
Prof. dr. Dorinel Ichim: Aici, in loc de banda lui Iancu Jianu, care era oltean, au facut-o pe cea a lui Bujor, intr-un mediu de munte nemaipomenit. Povestea haiducului a devenit un spectacol de esenta sociala. Ca si Damele, luat din inalta societate, povestea haiducilor a fost transpusa pe scena intr-un teatru popular, folcloric. Apoi, pe Trotus mai avem ursii, dobosari de la Asau, Agas, Palanca, cu trei generatii de ursi, cu trei ursari. De la acei ursari care faceau plata la domnie,plateau rupta, ca sa mearga din sat in sat pentru a face calcaturi lombare, a pornit jocul ursului. Intai cu un scop functional, cu rol medical popular, apoi s-a transformat in spectacol. Ursarii isi invatau puii de ursi sa calce pe o tabla incinsa la foc, pe un ritm batut la toba. De acolo si pana la ursii ca joc nu e decat un mic salt. Jocul ursilor nu e de pe timpul dacilor, cum nu sunt de pe timpul dacilor nici capra, nici cerbul. Am avut placerea si frica, in acelasi timp, sa ma intalnesc cu un urs manuit de ursar, copil fiind. La Plopana erau tigani ursari. Au venit comunistii si le-au interzis sa mai mearga cu ursii adevarati prin sate, dar am mai vazut in Bulgaria, dupa 1989, un puradel cu un urs. In jurul jocului ursului s-a brodat un folclor impresionant: „la radacina bradului a nascut ursoaica pui, si-a nascut doi cate doi,”. Sunt pana la 35 feluri de a bate toba la urs. Exista o scoala a ursului. Ursarii invatau sa se tavaleasca in blanurile lor in zapada, tobosarii sa tina ritmul. Dupa venirea comunistilor, ursarii erau nevoiti sa obtina autorizatii, nu mai puteau circula cum o faceau pana atunci. Dar ce s-a intamplat cu Irozii, un joc care avea elemente de text religios? Comunistii nu acceptau. Atunci ce s-a intamplat? O alterare, pentru a salva personajele irozilor. Au introdus irozii in jocul ursului. Vedeti ca primii intra irozii cu tobele, apoi si ursii din urma. Jocul caprei isi are originea in acel tap din Grecia antica, din teatrul grec, nu de la daci. Dacii au preluat de la coloniile grecesti de la Marea Neagra. Cand a venit Ovidius, nu a descris la noi ce e si la el, in Tristele si Ponticele? Nu putem ignora adevarul istoric.
Ovidiu Munteanu


Scrie un comentariu
Campurile obligatorii sunt marcate cu *.

In cazul in care codul nu este lizibil click aici pentru a genera altul.
 
Petrescu Marian
#1 : 16/01/2014, 21:44
Domnule Profesor, cu dragoste, va transmit toata stima si respectul familiei mele si satenilor din Poiana Sarata, pentru tot ceea ce ati facut pentru noi (Monografia satului si Muzeul etnografic). Sa va tina Dumnezeu sanatos, pe Dvs. si pe Distinsa Dvs. sotie, si sa mai scrieti si alte carti.
In curand va vom solicita la un nou proiect. Doresc sa va aduc la cunostinta ca Dl. Hugianu a descoperit, intr-o revista nationala Plugusorul poienarilor din anul 1912.

Cu stima, M. si M. Petrescu
Ultima modificare: 18/01/2014, 08:47 - user  


IMAGINEA SAPTAMANII