Cauta
Requiem pentru un suflet nemarginit16/06/2017


Daca este 15 iunie, este Eminescu, "voievodul stelar al cuvantului!!" Intr-un omagiu cum rar intalnesti pe meleagurile de dincolo si dincoace de Prut, Valentina Casian, primar al orasului Straseni (infratit cu Onestiul), ne aminteste ca "El Moldovei ii e fiul / Si Munteniei nepot / L-a-nfiat Intreg Ardealul / Eminescu-i peste tot. / Intr-o lume relativa / Mai avem un nume sfint,/ Eminescu-i Romania,
Tainuita in cuvant" - "Si fara Eminescu nici tara n-ar fi tara, / Si fara Eminescu nici graiul n-ar fi grai, / Si fara Eminescu nici raul n-ar fi rau. / Cum credem in lumina, in versul tau noi credem, / De te-am pierdut pe tine si sufletul ni-l pierdem". La aceasta fila a calendarului "risipim in lume" si omagiul publicistei si cunoscutei scriitoare Lucia Olaru Nenati din Botosani"Sfarsitul lui Eminescu in floarea varstei este, pentru cei care-i cunosc existenta, ii inteleg sufletul si rezoneaza cu el, legat de multe lucruri din existenta sa de mucenic iute trecator in aceasta lume. Nu trebuie sa exageram prea mult ca sa intelegem ca viata sa a fost viata sufletului si constiintei sale, mai mult decat aceea a trupului sau. Or, cata vreme sufletul lui a fost fericit consunand cu viata universului din care s-a simtit mereu parte integranta, el a trait plenar, intr-o jubilatie a simtirii fara egal, nutrind sentimente si imaginand viziuni de paradis, imbracand frumusetea lumii intr-o aura cu mult mai frumoasa decat propria ei frumusete. Astfel, aceasta lume a fericirii eminesciene, fie ca a fost codrul si lacul ipotestean, fie ca a fost chipul dulce al maicii sale sau al iubitei de la Ipotesti, ori teritoriul arhetipal al Bucovinei, a functionat ca un paradis pe care coardele misterioase ale sufletului sau uriesesc, nemarginit, l-au transportat pe pamant intrupandu-l, facandu-ne sa vedem imaginea raiului biblic. Ce viziune mai paradisiaca poate exista decat aceea a barbatului si femeii, tineri si inocenti, aflandu-se in mijlocul universului atat de singuri si atat de fericiti? Dar acest paradis al plenitudinii avea sa se deterioreze, putin cate putin, incepand de timpuriu si sa-i aduca suferinta, inceputul sfarsitului, asa cum pacatul a spulberat armonia raiului bibiblic.
Caci sufletul sau avea sa moara putin cate putin cu fiecare mare durere, pricinuita fie prin pierderea unor fiinte dragi, fie a unor entitati esentiale pentru el: pierderea iubitului sau parinte spiritual, Aron Pumnul, moartea iubitei de la Ipotesti, pe care o va proiecta de-a lungul vietii sale peste intreaga fire, pastrand-o mereu in amintire, pierderea mamei sale iubite, dublata de suferinta produsa de amenintarea concomitenta a pierderii onoarei prin acuza de-a fi sustras obiecte din biblioteca, deci de-a fi fost necinstit s.a.
Or, pentru omul de-o corectitudine fundamentala care a fost Eminescu, aceasta acuza a fost una teribila, clatinatoare suportului sau moral. Iar aceasta lovitura nu i-a dat-o soarta ca pe celelalte de pana atunci, ci oameni nevrednici, canalii ticaloase, fericite de a-si satisface vanitatea, pofta de rau, prin lovirea unui suflet de sensibilitatea unui poet de geniu. La acestea se adauga tot alte framantari, cauze ale treptelor spre moarte: privatiuni de tot felul, saracia umilitoare si atat de nedreapta la un om neobosit in munca sa, nesiguranta zilei de maine, imposibilitatea de-a trai langa femeia iubita, munca de ocnas la galera jurnalelor, ravagiile bolii care-l demoralizau, durerea si rusinea distrugatoare de-a se vedea gol si umilit, purtat cu faetonul catre spitalul de alienati, ca si banuiala de complicitate din partea apropiatilor, umilinta de-a se vedea supus ca o marfa spectacolului public al colectelor de bani pentru subzistenta ce i s-ar fi cuvenit firesc, fara atata tevatura, chiar daca era izvorata uneori din bune intentii; se mai adauga aici si supozitia tratamentului gresit cu frectii si injectii cu mercur, de mult degradat din practica medicala europeana si cate altele.
Dar citindu-i poezia si publicistica, vazandu-i forta resentimentului, a indignarii si dezamagirii ce razbate adesea din scrisul sau, se invedereaza o alta mare suferinta fara leac atunci si, din pacate, nici acum. Aceea produsa de marea distanta dintre faptele contemporanilor sai in viata publica fata de norma fireasca, stiuta de el. Jefuirea tarii, inrobirea taranilor, saracirea celor multi si onesti, tradarea idealurilor, fatarnicia, josnicia politicienilor, indiferent carui partid apartineau, toate acestea ii starneau accente acute de de manie si gesturi de pedepsire a lor; deci suferinta morala coroziva, adanca, necuprinsa. Toate acestea au fost franturi de moarte pentru nobilul si idealistul Eminescu, nascut parca pentru a trai intr-o lume ideala in care toti oamenii sa aiba caracterul si inima sa.
Caci reducand la maxim esenta firii eminesciene, se poate afirma ca el aspira neancetat spre perfectiune: in poezie spre armonia divina a sufletului omenesc, iar in publicistica spre functionarea impecabila a organismului social si statal. Neputinta de-a le atinge a produs marea sa drama cu enorme ecouri sufletesti. Astfel ca sfarsitul sau, la o varsta la care altii abia incep sa traiasca mai consistent, e un memento al destinului unui om aspirand spre perfectiune intr-o lume imperfecta (si cand te gandesti ca fata de lumea noastra de azi, aceea de atunci era o dulce si nevinovata reverie, ca, fata de ingeniozitatea diabolica a impostorilor si escrocilor de azi, contemporanii sai erau niste ingeri! E, asadar de neanchipuit reactia lui Eminescu la degradarea de azi a tuturor structurilor si valorilor!).
Sfarsitul sau continua sa arda constiintele (celor care le au!) prin marea sa tragedie la fel cum ne fac sa suferim povestirile despre vietile sfintilor, chinuiti ingenios de tortionari doar pentru a se dezice de credinta lor, deci de idealul lor care era, de asemenea, acela al perfectiunii. Adevarata rascumparare a acestui sfarsit, adevarata vindecare de tragedia lui mereu arzatoare se poate face, asadar, doar prin pasi mai mari sau mai mici catre intruparea acelei lumi ideale, perfecte - chiar daca utopica! - in numele careia s-a jertfit acest martir laic".
Onesti Expres


Scrie un comentariu
Campurile obligatorii sunt marcate cu *.

In cazul in care codul nu este lizibil click aici pentru a genera altul.
 


IMAGINEA SAPTAMANII