Cauta
Vinul, licoare (II)03/03/2017


Podgoria Odobesti se intinde pe raza localitatilor Bolotesti, Jaristea si Odobesti, arealul viticol fiind de aproximativ 7.000 hectare. Este una din cele mai renumite si mai vechi podgorii romanesti. In studiile sale, Nicolae Iorga arata ca, inca de pe vremea lui Petru Rares si, mai ales, in timpul lui Vasile Lupu, faima vinurilor de Odobesti era definitiv stabilita, un insemnat comert fiind facut de negustorii cazaclii, care duceau aceste vinuri spre targurile din Podolia si Rusia, aducand de acolo blanuri, piei si alte produse. Inca in urma cu urma doua secole, podgoreni celebrii in toata Europa de Est, locuitorii Odobestiului au construit Biserica "Sfintii Apostoli Petru si Pavel" din cartierul Cazaclii. Toamna, dupa ce mustul se limpezea, negustorii cazaclii din Odobesti stabileau pretul vinului pentru intreaga tara, chiar in fata bisericii ori la targul din centrul orasului care avea loc in fiecare toamna, de Ziua Crucii. Acum, an de an, autoritatile locale organizeaza de Ziua Crucii evenimente culturale sub egida "Toamna odobesteana".
Primele mentiuni documentare despre podgoria Odobesti dateaza din secolul al XVII-lea, Dimitrie Cantemir notand in "Descriptio Moldavie" ca Odobesti ocupa locul al treilea in podgoriile din Moldova, iar pe la 1750, italianul Ignacio Raicevici considera dealul Odobestilor in fruntea podgoriilor Moldovei.
Despre bogatia podgoriei scrie si francezul Jean Louis Carra, secretar al domnitorului Grigore Ghica al Moldovei, care arata, intr-un raport ca impozitele pe vinuri constituiau 10 la suta din incasarile totale ale Moldovei, din care trei sferturi proveneau de la Podgoria Odobestilor. Pana la invazia filoxerica, in podgoria Odobesti se cultivau soiuri autohtone, baza fiind reprezentata de celebra "Galbena de Odobesti" si de soiul autohton "Plavaia", alaturi de care se gaseau, in proportii mai mici, Poama Verde si Parciu.

Avand in vedere importanta deosebita a zonei din punct de vedere viticol, la Odobesti se infiinteaza, in anul 1936, Statiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultura si Vinificatie. In urma cercetarilor in ani institutia stiintifica a creat soiuri noi de struguri, precum Sarba, din care se produce un vin semiaromat, omologat in 1972, si Babeasca Gri, omologat in 1975. Sarba, produs pentru prima data la Odobesti, este un vin cu insusiri aromatice intense, oarecum bizare, sugerand mirosul de trandafiri de dulceata. De departe, cel mai faimos vin din podgorie este Galbena de Odobesti, "creatie" obtinuta dintr-un strugure romanesc, care se cultiva doar aici. Este un soi viguros, lastarii acestuia pot creste, din primavara pana in toamna, la 3-4 metri si chiar mai mult. Coacerea strugurilor se desavarseste in cursul lunii septembrie si in prima parte a lunii octombrie. Strugurii sunt aripati, cilindro-conici cu boabe dese, rotunde care au marime mijlocie spre mare, greutatea unui ciorchine ajungand pana la 350 g. Culoarea boabelor este in general galbena cu tenta ruginie pe partea expusa la soare.
"Galbena de Odobesti este una singura, cu insusiri inconfundabile , ce tin de conditiile pedoclimatice concrete, de zona. Intr-o picatura din acest vin sunt microelemente , metale, alimente , medicamente , cam tot tabelul lui Mendeleev si in plus acel miracol, inefabil ca orice miracol, care potoleste tristetea si aduce bucuria", imi spunea Grigore Varga, fostul director al Statiunii de cercetare din Odobesti . Galbena de Odobesti a fost cunoscuta, insa, in Moldova si sub mai multe sinonime intre care Galbena de Capatanu, Poama Galbena, Bucium de Poama Galbena. Cu secole in urma, cand Galbena de Odobesti ajunsese in Muntenia a primit numele de Galbena Grasa. In Dobrogea, din cauza ocupatiei turcesti, soiul Galbena de Odobesti a fost botezat cu numele de Sars Izum. (Galbena de Odobesti). In Podgoria Odobesti exista o multitudine de producatori de vinuri, mai mari ori mai mici, care obtin celebra Galbena de Odobesti, dar si alte soiuri de vin consacrate, precum Sarba de Odobesti, ce stau la invechire pe langa Beciul Domnesc si Beciului Bahamat, datat secolul XIX. Legendele locului vorbesc si despre existenta altor galerii subterane care s-ar ramifica in toate directiile, existenta carora fiind cautata de entuziasti calatori care fac prospectiuni mai in fiecare vara.

De la Beciul Domnesc la Cotesti


Din Odobesti "drumul podgoriilor vrancene" trece pe la Beciul Domnesc, monument istoric din apropierea orasului, inscris in Registrul National al Patrimoniului Turistic si pe lista de conservare UNESCO. Construit in vremea lui Stefan cel Mare si renovat in timpul domniei familiei Sturza, intre anii 1834-1839, Beciul Domnesc, este o crama subterana de 62 metri lungime si 13,4 metri adancime, fiind singurul asemenea obiectiv realizat din piatra ponce.
Aflat, in prezent, in administrarea unei firme din Focsani, "Vincons SA" el adaposteste cea mai mare colectie de vinuri vechi, fiind cea mai mare vinoteca profesionista din Romania. "Drumul" podgoriilor vrancene continua, apoi, spre comuna Vartescoiu, unde se ajunge dupa ce calatorul trece podul peste raul Milcov din Moldova in Tara Romaneasca. Pana la Unirea Principatelor Romane, 24 ianuarie 1859, Milcovul era granita naturala dintre cele doua provincii romanesti.
De o parte si de alta a soselei, cat vezi cu ochii mii de hectare de vie se intind de la poale pana pe coamele dealurilor din zona. Drumul serpuieste prin satul Beciul catre Faraoane, pe langa fosta mosie a lui Duiliu Zamfirescu, cel ce scris pe pridvorul conacului sau cunoscutul roman "Viata la tara", inspirat, cel mai probabil, de vederea panoramica din zona, care merge dincolo de Focsani, in timp ce in spatele conacului, la apus, dealurile Vrancei capata culori fascinante, toamna.

De la Faraoane, soseaua, ca un rau cu multe meandre, se indreapta printre plantatii de vita de vie spre Cirligele, iar in continuare intra intr-o alta celebra podgorie vranceana, Cotesti.
Cu o istorie de peste 600 de ani, Cotesti, o podgorie in totalitate valaha se intinde pe o suprafata de peste 12.000 de hectare cuprinse in zona localitatilor Faraoane, Cirligele, Budesti, Cotesti, Urechesti, Popesti si Tamboiesti. Centrul podgoriei, comuna Cotesti, este atestata documentar din 1471, localitatea capatandu-si acest nume de la capitanul Stan Cotea Odobescu, care a primit un domeniu in aceasta zona ca danie din partea domnitorului Tarii Romanesti. In satul Odobasca capitanul a construit o biserica de lemn, care mai exista si astazi, putand fi vizitata.
Despre podgoria Cotesti apar mentiuni si in anul 1580, pe vremea domnitorului Mihnea Turcitul. In decursul timpului mai sunt emise acte de danie sau de vanzare a viilor. Din punct de vedere al cresterii vitei de vie, zona Cotesti cunoaste o dezvoltare deosebita dupa anul 1900, cand pe langa soiurile de vita traditionale, mai sunt aclimatizate si soiuri de vie din Franta si Italia. Cele mai renumite vinuri ale podgoriei Cotesti, ce incadreaza in toate cele patru mari categorii sec, demisec, demidulce, dulce, sunt Feteasca Alba, Feteasca Regala, Feteasca Neagra, Babeasca Neagra, Francusa alaturi de vinurile din categoria Pinot, Merlot, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Merlot si Cabernet Sauvignon. De un renume aparte se bucura, insa, vinurile din soiul Sarba. Somelierii, degustatorii specializati, spun ca este incantator la gust prin tonurile si senzatiile dulci, cu note usor amarui. Acestia mai vorbesc despre acest vin ca este unul usor si are o aciditate echilibrata, ca se poate consuma in mod optim la o temperatura de 10-12°C impreuna cu legume ori carne de pasare, dar si alaturi de o carne de porc frageda.
La Cotesti pasiunea fata de vie si vin s-a concretizat, in Crama Valahia, prin realizarea unei colectii muzeale particulare a uneltelor agricole traditionale pe care podgorenii le foloseau pentru producerea vinului. Aici se mai poate vedea linul ancestral in care barbatii zdrobeau strugurii chiuind si invocandu-l pe Bachus, dar si teascurile in care se striveau sute de kilograme de struguri o singura data.

Desavarsirea data de munca omului


Pe meleagurile Vrancei, de-a lungul secolelor, cultivarea vitei de vie, rodul acesteia, strugurii ca si produsul obtinut prin stoarecerea acestor fructe, vinul, au fost la fel de prezente in viata locuitorilor ca si biserica. Oameni cu suflet mare, podgorenii au ridicat in cinstea viei si vinului biserici si manastiri care astazi stau pe drumul podgoriilor vrancene, marturie a avutiei spirituale a zonei. Sunt locuri sfinte in care strugurele se regaseste prezent in motivele religioase, intarind convingerea etnologilor ca vinul face parte din traditia spirituala a Vrancei. Pentru crestinii din zona strugurii si vinul reprezinta puritatea si viata, amintind de faptul ca in Biblie vinul si painea au fost oferite de Iisus Hristos apostolilor sai la Cina cea de Taina, dar si faptul ca aceste doua alimente simbolizeaza sangele si trupul Mantuitorului. Si astazi, crestinii beau vin atunci cand se boteaza, cand se cununa religios si, chiar, atunci cand se impartasesc. De altfel, pe "drumul" podgoriilor vrancene, "sunt multiple semne ca vinul se impleteste cu traditia si spiritualitatea. Si, iata, cum acest traseu turistic reprezinta atat o destinatie pentru cei pasionati de istoria si gustul suav al vinului cat si pentru cei care isi doresc sa calce pragul unor manastiri si biserici unice in aceasta parte a lumii prin numeroasele inscriptii in piatra ori in picturi si fresce ce simbolizeaza preocuparea seculara a locuitorilor din Vrancea pentru cultivarea vitei de vie si producerea vinului", imi spune Traian Negulescu, actualul directori al Directiei pentru cultura Vrancea, un neastamparat si vrednic culegator si promotor al creatiilor si virtutiilor vrancene. Unice prin simbolistica si valorile depozitate sunt, pe drumul podgoriilor vrancene, Schitul Dalhauti, Manastirea Varzaresti ori Manastirea Recea, toate monumente istorice clasificate in patrimoniul national. In comuna Jaristea, daca vor pasi pragul Manastirii Buluc calatorii descopera, prin frescele intiparite in ziduri, un colt al Raiului in care este prezenta vita de vie si strugurii. La fel de aparte este si Biserica "Inaltarea Domnului" din satul Scanteia, care a apartinut unui schit construit in anul 1730 de familia Stamatinesti si care atrage atentia prin elementele arhitectonice cu elemente stilizate ale vecii preocupari vrancene. Despre Biserica "Sfintii Apostoli Petru si Pavel" din cartierul odobestean Cazaclii cuvintele sunt de prisos, caci aceasta biserica nu doar ca a fost construita de negustorii de vinuri din zona, ci este amplasata chiar in mijlocul viilor din zona. Astazi din faimoasa biserica se mai gasesc doar ruinele, iar in 2007 a fost transformata in monument istoric, in speranta ca va fi salvata de la naruirea completa. In schimb autortitatile locale organizeaza anual de Ziua Crucii, la fel cum se intampla in urma cu doua veacuri, un Targ in care viniviticultorii isi prezinta produsele.
La manastirea Brazi din orasul Panciu, se pot vedea, de asemnea, in decoratiile interioare elemente decorative in care sunt incorporate viata de vie si strugurii.

Doua dimensiuni au contribuit la faima vinurilor vrancene. Munca naturii, in ani ea "lucrand" pentru a da buchetul, parfumul. limpezimea, culoarea , taria facandu-si aliati soarele, pamantul , aerul. Dar numai natura singura nu ar fi permis celebritatea fara munca vranceanului. El a selectat vita salbatica, a inobilat-o, a dus-o la perfectiune. El i-a aflat locul cel mai potrivit al devenirii ei. Natura a fost doar scanteia. Desavarsirea a fost data de munca omului, facilitata, uneori, si de intamplare, dar de cele mai multe ori insa de efort tenace, de daruire si incredere in capacitatea lui de a crea asemenea miracole cum este strugurele bun, frumos, cum este vinul bun, curat, numit nu odata ambrozie si nectar. "Fabricarea vinului este un termen inadecvat. Este vorba de crearea vinului. Dintr-un strugure cu metehne nu poate iesi altceva decat un vin cu metehne. Cei mai renumiti oenologi nu se pot lauda ca dintr-un strugure rau au facut un vin bun. In schimb cei mai ageamii oenologi pot afirma ca dintr-un strugure bun au facut un vin bun", imi spunea Horia Furtuna, un cunoscut fermier din zona Cotesti, cel care a tinut sa adauge cu mandrie "vinurile vrancene se pot mandri cu orice vin, dovada fiind medaliile obtinute". Dar, il completa un alt viticultor cunoscut din Vrancea, Ion Popescu "munca in podgorie nu-i o intrecere sportiva. Ai castigat medalia olimpica, te retragi si ramai in istorie cu performanta, cu recordul care si-a adus laurii. In viticultura si vinificatie nici o medalie din lume nu te pune la adapost. Nu te scuteste ca in fiecare an sa faci totul pentru a-si onora aurul, argintul ori bronzul castigat".
Ce ar trebuie facut de acum inainte pentru a mentine statul inregistrart de viticultorii vranceni. Dupa spusele unuia dintre ei , Ioan Nica, ar fi "cultura si stabilizarea solurilor in zone precis delimitate, testate de inaintasi, astfel incat cand atunci cand zici Babeasca sa stii ca asta inseamna Panciu". "Numai prin onorarea, la nivel calitativ inalt, de catre fiecare zona a marcilor de vinuri promovate de fiecare podgorie se castiga si se apara blazonul recunoasterii , pretuirii stradaniilor. Avem o datorie apararea prestigiului castigat de viticultura vranceana. Pe merit, prin daruire, munca rabdatoare, cu mare dragoste pentru aceasta meserie a inaintasilor, cei de astazi avand mari raspunderi", precizeaza si Horia Furtuna.
El mai spune ca "orientarile de durata in acest domeniu al vinificatiei strugurilor ar trebuie sa aiba drept obiectiv nu marirea suprafetelor, ci marirea productiei de struguri de vin prin modernizarea permanenta a podgoriilor", dar si "o amplificare calitativa a promovarii valorii vinurilor vrancene, printr-o mediatizarea activa si inteligenta, prin deschideri de trasee care sa permita cat mai multor turisti accesul si dorinta de merge pe drumul podgoriilor vrancene, cu acces direct la valorile artistice, spirituale si frumusetile naturale din zona".
Cornel Cepariu, AGERPRES


Scrie un comentariu
Campurile obligatorii sunt marcate cu *.

In cazul in care codul nu este lizibil click aici pentru a genera altul.
 


IMAGINEA SAPTAMANII