Cat de putin a mai ramas din 2009! Parca ieri ne avantam, plini de speranta, in primele zile ale lui ianuarie. Ce multe ne-am dorit sa infaptuim in 365 de zile care, iata, s-au imputinat pana am ajuns sa le numaram pe degete. Din pacate, sunt prea putine certitudini pe care le avem si tot atat de rare sunt si succesele indubitabile. Platforma petrochimica nu a iesit decat partial din gaura neagra in care a fost aruncata de atata vreme. Rafinariei i s-a promis marea cu sarea, a primit aproximativ ajutor, insa lucrurile sunt departe de a fi luminoase. Si cata nevoie ar fi de repornirea ei urgenta! Sa speram ca vor fi lasati sa o chiverniseasca bine cei care sunt proprietari, pentru ca doar un orb nu ar vedea ca lancezeste o intreaga vale fara RAFO. Cat despre ce a mai ramas din petrochimia onesteana, doar o minune o mai poate readuce la gloria de altadata. Intr-o logica catastrofica, nici firmele care nu au legatura cu prelucrarea titeiului nu o duc foarte bine. Mai mult chiar, unele sunt sicanate si sunt amenintate cu lichidarea pentru datorii ridicole.
[ad#stire] Dar sa fim optimisti si sa credem ca 2010 va fi mult mai bun, iar toti ce traiesc in Onesti si prin imprejurimi vor simti ca viata li s-a schimbat in bine. Nu este vorba despre sperante desarte, ci doar de o nevoie fireasca de a crede intr-un viitor al normalitatii, linistii si prosperitatii. Doar asa putem merge mai departe. Sa ne vedem cu bine la anul!
Nelu Brosteanu