VREMUIESTE SCOCUL MORII…
Mulgand norul greu si murg
Vremuieste scocul morii
Undeva in geana zarii
Bat secundele si curg.
De un hot nedovedit
Tineretea mi-e furata,
Iar puterea de-altadata
Tot pe scoc s-a izadit.
Laolalta cu nisipul
Bat secundele si curg,
Undeva un demiurg…
Iar imi cenzureaza timpul!
DORUL…
Si iarasi frunzele se zburatacesc in vant
Ingalbenite de timp se-ndreapta catre pamant
Si-ntrebi nedumerit cand bocna-i iazul morii:
Mai trecatori pe pamant sunt oamenii, sunt norii?
Cand sarpele-crivat suiera-n negrele ramuri
Si greu, tot mai greu saturi prea flamandele guri
Zic: mai calator pe pamant nu-i omul, nu-i norul
E frunza aramita de vreme, e dorul !
DOVLEACUL SI SPANACUL
Intr-o buna dimineata –
Pe taraba de la piata –
Capsomanul de dovleac
S-a luat de-un biet spanac:
-Ce stii tu? Esti o verdeata
Fara mare importanta
In a omului viata,
Cu alte cuvinte- fleac!
De-asta ti-au si zis spanac.
-Sunt spanac, dar vazut bine,
Ca sunt plin de vitamine,
Pe cand tu, oricum o-ntorci,
Ajungi hrana pentru porci
Daca nu… chiar si mai rau,
Cap la orice tantalau.
Cu-asta, ce mai tura-vura
I-a inchis spanacul gura.
Morala:
Drept sa stie fiecare
Ca si din putin se moare
Si e bine a-ntelege
De fleacuri…sa nu se lege!
CANDVA EU CONSTRUIAM CORABII…
Candva eu construiam corabii
Din filele caietelor de scoala
Si le lansam pe-ntortocheate albii
Cu gandu-nsailat pe coala.
Pluteau pe valuri in aval
Multi Feti-Frumosi si Cosanzene,
Eu vechi corsar stam tot la mal
Si ambarcam doar Sanziene.
Se scufundau intr-o valtoare
Corabii zeci cu vant in vele
Si-acuma-s trist si mult ma doare
C-au disparut cu ele… iele!
Versuri de George Ceausu
