“Ah! Tocmai in clipa in care te-ai simtit sus, pe pisc, deasupra norilor, ai avut nenorocul sa te pravalesti in abis. Tineai mortis sa mai ramanem inca 5 minute. Si iata, minutele acelea ti-au sfasiat valul fericirii cu o mie de gheare. Ia seama insa ca in bine e si o nenorocire.”
Caldura infernala pare din ce in ce mai greu de suportat in cladirea de birouri a firmei administrate de Marius si Irina, doi prieteni buni ce se stiu de mai bine de opt ani. S-au cunoscut la un eveniment monden, cand sotul Irinei, Liviu Marinescu, un fotograf ce a devenit de curand regizor de videoclipuri muzicale, a incheiat un contract cu fosta sotie a lui Marius, Bianca. De la acel eveniment din 2008 s-au intamplat extrem de multe lucruri. Liviu si Bianca au lucrat o vreme impreuna, ea fiind model si actrita in diversele proiecte ale barbatului, iar Marius si Irina, economisti de meserie, impart de 3 ani biroul aceleiasi firme. Deseori isi programau vacante sau iesiri in patru, dar, dupa divortul lui Marius si plecarea sa la masterat la Paris,relatiile dintre cei patru au avut de suferit.
-Irina, nu mai suport caldura asta…
-Uf, Marius, simt ca ventilatorul acesta nu mai functioneaza de multa vreme. O fi iesit si el la pensie, saracul…
-M-am saturat de atatea hartii, acte, documente. Am o serioasa nevoie de o vacanta adevarata, undeva la mare, in strainatate. in care sa fim numai eu si fiica mea, Miranda. Fara fosta mea sotie, fara agasantul ala de barbatu-sau, doar noi doi… Simt ca fiica mea nu ma mai priveste cu aceeasi dragoste cum o facea odinioara…
-In fond, e si vina ta. Tu ai ales sa le parasesti pe Bianca si Miranda pentru a-ti definitiva studiile si pentru a locui in Paris. Nu te judec, dar… traiesti consecintele propriilor fapte. Nu ai de ce sa te plangi. Mai bine ai aduce registrele firmei de anul trecut, vreau sa le fac o verificare. Nu-mi ies niste calcule legate de soldurile initiale. Nu corespund niste date.
-Am verificat eu registrele saptamana trecuta, deoarece am intampinat aceeasi neconcordanta. E totul in regula, nu ai de ce sa-ti faci griji.
-Totusi, voi arunca o privire. Nu strica sa….
-Daca-ti spun ca le-am verificat eu!Nu trebuie sa-ti faci probleme, se rasti Marius.
Marius se simtea speriat. In cazul in care totusi Irina se hotara sa verifice registrele inainte de 1 august (data plecarii sale in vacanta), femeia avea sa descopere ilegalitatile facute de prietenul ei, omul in care avusese atata incredere. Asa ca Marius conchise ca va trebui sa foloseasca toate argumentele viabile pentru a o impiedica pe Irina sa verifice registrele, fiind subtil, totodata, tocmai pentru a nu da de banuit.
-Ai nevoie de niste ore libere. Ce-ai zice daca ai pleca acasa mai devreme? E vineri, nu trebuie sa stai pana la 5, nu se intampla nimic daca departamentul de contabilitate nu functioneaza cateva ore. Cred ca, Andrei, fiul tau, s-ar bucura enorm daca ati petrece mai mult timp impreuna. Eu la 3 voi pleca, in schimb tu o poti face inca de pe-acum.
Convinsa de sarmul lui Marius si dorind sa scape de stresul si de grijile serviciului din ultima saptamana, Irina se hotari sa-si stranga lucrurile si sa se indrepte spre iesire, multumindu-i enorm barbatului pentru ideea sa minunata. Apartamentul sau era la vreo 15 minute de mers pe jos, iar asta o ajuta foarte mult sa-si puna ordine in ganduri. In timp ce se indrepta catre casa, o idee nu-i dadea pace: ,,Oare de ce a insistat Marius sa nu verific respectivele registre? Sigur trebuie sa fie ceva in neregula…”
Era ora 14 cand ajunsese acasa, iar Andrei o astepta. Mirat de faptul ca mama sa a luat din timpul serviciului pentru a-i oferi o dupa-amiaza de neuitat, baiatul o imbratiseaza cu multa caldura, rugand-o totodata sa mearga impreuna in camera sa, pentru a-i arata desenul pentru care a primit o bulinuta rosie de la domnisoara educatoare.
Acel desen concentra dragostea uriasa pe care i-o purta prichindelul de numai 6 ani mamei lui, atat de prinsa intre grijile serviciului si ale casei.Deoarece Liviu era mai mereu plecat in filmari, educatia si cresterea copilului reveneau in grija Irinei. Imaginea continea un copil ce-si tine de mana mama ce pare ca este atenta intr-o alta directie, in fata unui parculet cu locuri de joaca pentru copii.
Irina se emotiona la vederea acestui desen si-i promise fiului ei ca vor petrece mai mult timp impreuna si ca vor fi mult mai fericiti de-acum incolo. Si, cum promisiunile care se respecta incep chiar de astazi, cei doi au plecat in parcul din apropiere pentru a se relaxa. Aveau nevoie de niste momente in familie.
-Mami, te iubesc foarte mult! Esti cea mai importanta persoana pentru mine!
– Si tu esti ce am mai de pret pe lumea asta. Tu esti motivul meu de a zambi, de a munci si de a trai.
Dar, cand Irina rosti aceste vorbe, gandul ii zbura la Marius si la refuzul sau vehement in fata verificarii registrelor. Irina si Andrei se jucau de mai bine de doua ore in parculetul din apropiere. Se bucurau extrem de mult deoarece reuseau sa petreaca timp impreuna.
-Andrei, vreau sa mai avem astfel de dupa-amiezi…
-Hai sa mai stam, mami, te rog… A fost minunat, chiar vreau sa mai stam…
– S-a innorat afara si ma tem ca va incepe o furtuna periculoasa. Mai avem timp si maine sa venim, si duminica si… toata viata. M-am gandit ca o sa-l las pe Marius la conducerea departamentului. Traim foarte bine din banii tatalui tau si chiar vreau sa avem o relatie mult mai apropiata. Dar, inainte de asta, trebuie sa ma duc la firma, sa verific ceva si sa-mi iau adio….
-Ma lasi singur, mami?
-Evident ca nu, scumpete. Diseara vei dormi la buni. M-am ocupat deja de asta.
Cei doi se indreapta catre casa bunicii, soacra Irinei. Plini de speranta ca de-acum incolo lucrurile se vor schimba, Irina si fiul ei parca alearga pe trotuarele prafuite. Copilul este lasat in grija bunicii, iar femeia se indreapta catre firma. Curiozitatea o roade prea mult ca sa poata sa stea cu bratele incrucisate pana luni. Plus de asta, vrea sa inceapa o viata noua alaturi de familia sa, iar pentru asta trebuie sa se rupa complet de trecut. Luni nu va mai fi o zi de munca, va fi ziua eliberarii sale de sub jugul stresului de la serviciu si ziua tristelor despartiri.
Cu parul in bataia apriga a vantului de vara ce anunta furtuna iminenta, Irina mergea catre firma sa. Isi aminti de momentul in care s–a angajat, cu cata teama pasise pe scarile acestea si de ochii curiosi si patrunzatori ai Mioarei, femeia de serviciu care a ajutat-o sa-l gaseasca pe domnul Victor de la compartimentul de resurse umane.
Era ora 16:30, toti plecasera, sau se pregateau sa plece, numai Irina merse la arhiva si lua cateva dosare si registre sa le studieze in amanunt in aceasta seara. Desi era constienta ca nu va termina pana la apusul soarelui, se gandea ca acesta este modul ei prin care poate pleca linistita din firma careia i-a dedicat un sfert din viata. Inca din 2007 munceste acolo, din perioada in care era domnisoara Marin…
Lasandu-si la o parte nostalgia, Irina incepe munca sa canonica, alaturi de prietenul ei de-o viata, calculatorul de pe birou, caruia i-a schimbat bateriile de atat de multe ori. Daca si oamenii ar putea avea o energie reincarcabila… am avea numai oameni energici, veseli si ar disparea plictiseala si monotonia.
Dupa ore lungi si verificari repetate, Irina constata ca banuielile sale erau adevarate. Existau mari nereguli atat in registre, cat si in documentele ce atesta tranzactiile facute de firma. Speriata si confuza, se hotaraste sa mearga spre automatul de cafea, dar apoi se intoarce, gandindu-se ca, in aceste clipe, cofeina ar putea doar sa agraveze situatia. In aceste momente extrem de tensionate este bine sa-si pastreze calmul si sa procedeze in asa fel incat sa ia decizia corecta. Irina nu crede ca aceste erori sunt neintentionate, ci dimpotriva, au fost facute in deplina cunostinta de cauza. E clar, cineva a furat compania sub nasul ei, iar singurul care putea face asta si care avea acces la aceste conturi administrate de firma era asistentul ei personal, Marius. Lua decizia de a-l suna pentru a gasi o solutie impreuna.
Irina ardea de nerabdare. Afara se inserase. Furtuna de afara se potolise, dar furtuna din inima ei era mult mai greu de indurat. Ca si cum ar fi fost un complot al destinului care ar vrea sa-i testeze limitele rabdarii, Marius nu raspundea la telefon, asa ca ii lasa un mesaj.
-Marius, trebuie sa vorbim cat mai urgent, daca este cu putinta chiar in seara asta. La ora 23, in fata cafenelei din apropierea apartamentului fostei tale sotii. E o chestiune care nu sufera amanare.
Mai ramanea aproximativ o ora pana la faimoasa intalnire care avea sa modifice radical destinele celor doi. Irina nu avea asteptari pozitive de la aceasta discutie. Si-ar fi dorit ca aceasta investigatie sa fie ultimul lucru pe care avea sa-l faca in firma, dar rezultatele ei pareau sa-i dea planurile peste cap. Si totusi, Andrei are atata nevoie de prezenta zilnica a mamei sale in viata lui…
Dintr-odata, privirea i-a cazut peste poza de pe biroul ei. Irina si Liviu, imbratisati, cu marea in spate. O poza realizata acum foarte multi ani, nici nu-l aveau pe Andrei, nici macar nu erau casatoriti. Se gandea la cum o sa-i explice lui Liviu ca prietenul lui a incercat sa delapideze si… Abia atunci constata ca, de fapt, cu cateva luni in urma acceptase ca Marius sa se ocupe de finantele studioului sotului ei, pentru ca asa s-ar simti mai relaxata, luandu-i o grija de pe cap. Era aproape 22:30, dar nu mai avea rabdare. Aproape ca fugea pe strazile aglomerate din Bucuresti, gonind catre cafeneaua cu pricina.
In general, Irinei ii placea sa se lase asteptata, dar acum nu era momentul. Nu primise niciun semn de la Marius, nu era sigura ca va veni, dar intuitia feminina ii spune ca barbatul va fi acolo si ii va da o explicatie. Se aseza la terasa cafenelei si-si comanda un pahar de vin. Daca acum cateva ore isi refuzase placerea cafelei, acum era sigura ca nu putea sa se abtina. Era de parere ca alcoolul o va ajuta sa depaseasca situatia.
Dupa 40 de minute in care tanara mai comandase alte cateva pahare de vin, isi facu aparitia si barbatul mult asteptat. Marius era imbracat elegant, iar ochii sai pareau ca arunca flacari, atat de patrunzatori puteau fi, desi el nu avea niciun drept sa faca asta.
-Buna, Irina. Ce s-a intamplat? Am ascultat mesajul tau si m-am ingrijorat enorm. Am venit de indata ce am putut sa o adorm pe Miranda, caci weekend-ul acesta am grija de ea. Bianca si sotul ei sunt plecati la o nunta in Moldova, unde au fost invitati de catre mireasa, care era o buna priet….
-Scuteste-ma. Avem lucruri importante de discutat.
-Ce dispozitie proasta ai, Irina! Incepe, chiar nu vreau ca Miranda sa ramana singura in apartament multa vreme.
-O sa fiu scurta, deoarece cel care trebuie sa vorbeasca mult esti tu. Am aflat ca ai delapidat firma. Esti un hot, un mincinos, un ipocrit fara pereche. Vreau sa aflu intreaga poveste, sa acoperi intreaga paguba si sa-ti dai demisia.
-Actele au fost semnate de tine, tranzactiile au fost realizate si parafate de tine. Eu nu am nici cel mai mic aport in fraudele tale. Te rog sa nu ma implici in jocurile tale murdare. Daca atat ai avut de spus, eu ma retrag.
-Stai aici, nemernicule, ori chem politia. Avem multe de discutat. Tu esti vinovat de neregulile din registre.
-Buna seara, va anuntam ca trebuie sa va aduc curand nota de plata. In 10 minute inchidem. Multumim pentru intelegere.
Un plan diabolic incepu sa prinda contur in mintea lui Marius. Stia ce avea de facut. Era singura lui sansa de a termina odata cu povestea asta, momentul perfect pentru a se razbuna pentru momentele in care esuase din cauza corectitudinii exagerate a Irinei. Si destinul parea ca ii ofera contextul perfect. Este noapte, Irina este bauta si disperata, iar toti cred ca el are grija de fiica sa, Miranda.
-Achita si hai! Mergem cu masina mea in parcul din apropiere, acolo iti voi explica totul. Si vom incerca sa gasim o solutie la problema care s-a ivit.
Irina il asculta intocmai pe Marius. Desi era convinsa ca el fusese vinovat de frauda de la firma, nici prin cap nu-i trecea ce avea sa se intample in orele urmatoare. Voia doar sa termine cat mai repede, asa putea sa se intoarca la fiul ei care o astepta nerabdator acasa, alaturi de mama-soacra, care acceptase sa doarma in casa Irinei o noapte, pentru a-i asigura baiatului “climatul prielnic dezvoltarii sale emotionale”, cum ii placeasa spuna domnisoarei psiholog pe care Andrei o vizita periodic. Marius conducea haotic, se angrena in depasiri periculoasesi nici nu se mai preocupa sa respecte regulile de circulatie. Conducea catre iesirea din oras, nicidecum catre parculetul din cartier. Somat de Irina sa opreasca, nici nu se gandea. Femeia nu voia sa se agite, deoarece stia ca, in astfel de cazuri, exista mari riscuri de accidente.
Intr-un final, dupa o aventura de aproape jumatate de ora, masina se opreste aparent intr-un camp de la marginea orasului. La vreo cativa metri se observa o cabana, o incapere parasita ce se vrea numita a fi casa. Marius o bruscheaza pe Irina pentru a cobori din masina si pentru a ajunge in incaperea cu pricina.
Proza de Adrian Lazarescu, elev al Colegiului Tehnic “Gheorghe Asachi” Onesti
* Lucrare premiata la Concursul National de Proza “Radu Rosetti”, editia 2016
