Intr-o firava zi de martie, pe meleagurile ghimesene, strajuite de inaltimile culmilor ce urca spre munti, razele recunostintei au pogorat pe aceste locuri si in sufletul oamenilor ce au cunoscut-o pe profesoara Laetitia Leonte, care la 27 martie ar fi implinit 100 de ani. Oaspetii ce au fost prezenti la Scoala Gimnaziala Tarhaus, din comuna Ghimes Faget la atribuirea numelui profesoarei Laetitia Leonte bibliotecii scolare de aici au fost intampinati de catre elevi imbracati in frumoasele costume populare traditionale ale zonei, cu paine si sare dar si cu un frumos program artistic, ce a adunat ca intr-un manunchi, toata frumusetea recunostintei pentru omagierea personalitatii profesoarei Laetitia Leonte. Cu cuvintele “asa cum ne sta bine noua, romanilor, spunem bun venit celor prezenti la aceasta manifestare, la Tarhaus. Pentru unii batranul sat a ramas cu ulita sa veche iar altii, regasiti poate acelasi parfum de odinioara”, au fost intampinati de catre prof. Monica Barsan, director al scolii – gazda, oaspetii veniti din localitati ale vaii Trotusului (de la Targu Ocna, Moinesti) dar si Bucuresti, Tulcea, Bacau, Targu Neamt si din alte locuri. Elevii de la Tarhaus au cinstit printr-un profund program artistic, pe prof. Laetitia Leonte, ce a slujit aceasta scoala in anii 1951 – 1960 si care ar fi implinit in aceasta primavara varsta centenara. “Timpul nu a mai avut rabdare” si distinsa doamna profesoara a trecut pragul vesniciei in urma cu aproape sase luni iar amintirea sa este vie pe aceste meleaguri. In cadrul momentelor artistice prezentate de catre elevii Scolii Gimnaziale Tarhaus, o rezonanta puternica au avut pildele crestine (“cei de pe urma vor fi cei dintai si cei dintai , pe urma, ca multi sunt chemati dar putini alesi”), ca “drepte sunt judecatile tale, Doamne!” – “noi stand mereu in nadejdea Ta!” Intr-o alta sceneta a fost prezentata “Impartirea talantilor”, cu pilda ca “celui ce are i se va da iar cel ce n-are, aceluia i se va lua” – aceasta fiind “plangerea si scrasnirea sfintilor!” Participantii la acest eveniment au urmarit cu mare placere “pildele” prezentate, fiind partasi si la “talmacirea” celei de a lasa “sa creasca impreuna si graul si neghina pana la seceris, cel ce seamana samanta cea buna fiind Fiul Domnului!” O alta dramatizare a pus in evidenta faptul ca “daca cei ce slavesc pe Dumnezeu n-ar crede in invataturile Domnului toata credinta ar fi desarta.” Odata cu punerea in scena a cunoscutelor pilde crestine, a impresionat retrairea clipelor si marturisirea gandurilor de pretuire pentru profesoara Laetitia Leonte. Astfel, ca intr-un florilegiu, au fost cuprinse gandurile acestei personalitati, ce considera ca “omul fara trecut se usuca repede, ca pomul fara crengi” si ca “singurele averi ce si le pot dobandi oamenii in timp sunt virtutile”. Elevii de la Tarhaus au bucurat pe oaspetii prezenti si cu prezentarea mai multor aprecieri despre profesoara Laetitia Leonte, ce “a trezit dragostea pentru ceea ce inseamna filonul romanesc la Ghimes” (Petrica Bilibok Barsan), “a avut ca singura valoare de viata munca asidua”(inv. Ana Virag Busila), “a fost cel mai concludent model de iubire catre oameni” (conf. univ. dr. Ioan Danila). Elevii au prezentat si un gand – cel mai profund – al colonelului Virgil Gavrilas, ce a marturisit :”Daca as fi astrolog as da numele Laetitiei Leonte celei mai puternice constelatii de pe bolta cereasca”. Preotii Vasile Pantaru si Alexandru Sebastian Olah au savarsit o slujba religioasa la numirea Bibliotecii scolare “Laetitia Leonte”, acest fapt aducand elevilor si profesorilor Scolii Gimnaziale Tarhaus o bucurie mare, ce tine mereu vie memoria marei personalitati. Rugaciunile inaltatoare catre Maica Domnului , Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, “ce a nascut mai presus de cuvant, cuvantul”, au creat o atmosfera sublima, aducand si “bucuria ce se perpetueaza cu invataturile pe care ni le-a lasat noua profesoara Laetitia Leonte”, dupa cum a mentionat preotul paroh Vasile Pantaru. Familia regretatei profesoare a donat un fond important de carte din biblioteca acesteia, lucru la care s-a oferit si prof. Dumitru Cojocaru (fost director al Scolii Gimnaziale Tarhaus), care a promis donarea a 100 de carti. Prof. Georgeta Nechita Burculet, fiica a Laetitiei Leonte si “sufletul” intregii manifestari de comemorare de la de la Scoala Gimnaziala Tarhaus, la care si-au adus o insemnata contributie elevii si cadrele didactice de aici), a declarat:”Daca Dumnezeu a binecuvantat lumea, creand cea mai apropiata fiinta – mama, nu e intamplator faptul ca Laetitia Leonte a activat la catedra timp de 10 ani aici (pana in anul 1960). Nu este intamplator ca se reintoarce la noi, in timpurile cand identitatea nationala se sterge din calendare. Daca Dumnezeu este peste tot, la implinirea varstei centenare Laetitia Leonte traieste momentul vesniciei numelui sau, prin numirea acestei biblioteci”.
Momentul vesniciei – 100 de ani Laetitia Leonte
Manifestarea culturala de la Tarhaus a cuprins si desfasurarea unui colocviu insufletitor, coordonat de conf. univ. dr. Ioan Danila, de la Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacau in cadrul caruia a fost evocat in modul cel mai concludent modelul de viata pe care l-a transmis prof. Laetitia Leonte. Cuvintele universitarului bacauan Ioan Danila de la deschiderea acestui colocviu au fost coplesitoare: “Bine ne-am gasit dragi iubitori de Laetitia Leonte! Imi revine o misiune dificila sa armonizez niste voci care au lucruri interesante de comunicat, sa percepem acest mesaj in integralitatea lui. Este o intalnire oarecum atipica, celebrand pe profesoara Laetitia Leonte, ce s-a nascut la 9 aprilie 1916 (stil nou). Am discutat cu aceasta personalitate si marturisesc ca era un om ce parea de la inceputul lumii dar si a zilelor noastre… Un om atemporal, ce nu avea povara zilelor acestui timp”. Fosta eleva a Laetitiei Leonte, conf. univ. dr. Ecaterina Cretu a vorbit despre aceasta mentionand:”Era cu nimic mai speciala decat fiecare dintre noi, prezenti la aceasta manifestare… Ne-am intalnit la Tarhaus cu 10 ani in urma, cand conducerea scolii a organizat o rodnica activitate in cadrul Proiectului «Izvoare – Repere de antropologie culturala si lingvistica»… Azi noi nu facem o evocare ci sarbatorim 100 de ani Laetitia Leonte. Ea ne-a invatat sa credem, sa pretuim si sa pastram cuvintele ce realizeaza punti intre oameni, intre minti si intre suflete. Ghimesul este o localitate cu «un relief spiritual» si din exemplul de viata al Laetitiei Leonte am vazut o slujire cu credinta, cu stiinta de a lumina ramanand «luminatoare», in frumusetea cartii. A stiut «sa sporeasca sporul mintii» si a staruit ca fiecare dintre noi sa fim noi insine! «Cuvantul din poveste / inainte mult mai este» si folosind expresia unui intelectual timisorean («Calea Cartii trebuie parcursa la lumina lampii de langa tampla» ), este de pretuit faptul ca trudind pentru noi Laetitia Leonte si-a prelungit pana tarziu veghea straduintei sale!”
De la Dunarea batrana…
Cu o calda jovialitate conf. univ. dr. Ioan Danila, dupa ce a facut mentiunea “nu se poate altfel decat intorcandu-ne spre bastina”, a dat cuvantul oaspetilor veniti din judetul Tulcea, satul Agighiol, in acest judet fiind locul unde a vazut lumina zilei profesoara Laetitia Leonte. “Aici este cu totul altceva, cu totul spiritual. Laetitia este conjudeteanca cu noi, am iubit-o si am respectat-o ca scriitoare. In plan scriitoricesc, ceea ce completeaza profesia de dascal cunoastem mai multe. Am descoperit un om extraordinar, ce trecand Dunarea a facut un pas in lume si a purtat aerul dobrogean, nimbul de cultura inceput la Liceul «Principesa Ileana» din Tulcea, apoi la Facultatea de Teologie Cernauti. Am cunoscut-o in 1983 si dupa 16 ani am avut o surpriza deosebita intalnind-o la Seminarul Teologic «Sfantul Ioan Casian» din Tulcea. De atunci am pastrat o legatura frumoasa, productiva si reciproc avantajoasa, apreciindu-i calitatile de exceptie si exemplul sau de vointa. Este un gest deosebit a numi biblioteca Scolii Gimnaziale Tarhaus cu numele sau, fapt ce va ramane pentru generatiile viitoare un reper”, a afirmat scriitorul Olimpiu Vladimirov. Tot de pe meleagurile tulcene a fost prezent si Tanase Carasca, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si un inflacarat prozator. Prin cuvintele sale el a conturat “treptele devenirii” profesoarei Laetitia Leonte, despre care a rostit cuvinte pline de esenta si de fascinatie: “Ea a iubit locul nasterii si obarsiei, asa cum se iubesc anii copilariei. In cartea sa retrospectiva a scris de primavara dobrogeana, cu zarzarii infloriti, de librarii Tulcei, Toncev si Atanasov, de oamenii ce au marcat-o foarte mult. Daca intre Premiile Nobel s-ar da un premiu si pentru prietenie, acesta i-ar fi revenit doamnei Laetitia Leonte! Ceea ce a tinut-o in viata pana la varsta centenara a fost «cheia de aur» (cum spunea Vasile Voiculescu), a fost rugaciunea. S-a nascut in Primul Razboi Mondial, a trecut peste ororile celui de-al Doilea Razboi Mondial si peste cei 50 de ani de comunism, pentru ca dupa 1989 sa traiasca iluziile si deziluziile tranzitiei – toate arata caracterul acestei femei!” Presedintele Filialei Tulcea a Uniunii Scriitorilor din Romania, Mircea Marcel Petcu a dat o nuanta romantica atmosferei de evocare a Laetitiei Leonte subliniind “sensibilitatea, zambetul acela linistit si puterea de a intelege si ceea ce nu era de inteles. Toate formau o femeie, «o floare cu un parfum unic». Avea puterea impartasirii la toate trairile! Totul curgea normal, era firesc.” Aratand “cuvintele ce le poarta in inima”, in cea mai sincera reverenta, poetul Mircea Marcel Petcu a “irumpt” cu rostirea: “Suntem trecatori dar in aceasta serpuire urma pasilor nostri ramane in timpul prezent. Bine te-am gasit Laetitia Mitan Leonte, care existi si traiesti la Biblioteca Scolara Tarhaus! Atragerea elevilor in acest spectacol ma duce cu gandul la apropierea de carte, ce este unica! Iei o carte si iti este teama sa nu fuga gandul, ce alearga in inima ta!”
Veneratie si continuitate
De la Tulcea s-a ajuns la … Bucuresti, de unde a fost prezenta prof. Mona Serbanescu, director al Scolii “Anastasia Popescu – Mama Sica” , ea marturisind:”Este extraordinar ca aceasta biblioteca sa poarte numele Laetitia Leonte! De la ea am inteles ce inseamna sa ai o legatura fundamentala cu credinta, cu familia!” In “salba” cuvintelor frumoase rostite la acest emotionant eveniment de la Tarhaus s-au alaturat si cele ale preotului paroh Vasile Pantaru, de la Biserica Ortodoxa “Buna Vestire” din Tg. Ocna:”O scoala este «un templu al cuvintelor!» O biblioteca este «un templu al cartii!» Din punctul de vedere al spiritului, al numelui ce il poarta de acum, Biblioteca Scolara de aici poate fi denumita un templu! Despre Laetitia Leonte trebuie ca sa vorbim la timpul prezent; ea este vie ca model de dascal jertfelnic! Ea mi-a indrumat pasii si o voi avea ca model toata viata! Un om ales de Dumnezeu, daruit cu foarte multe daruri, din care se vor impartasi generatiile viitoare, prin tot ceea ce a scris. A fost o slujitoare a cuvantului, un om ce merita sa ramana in trairea noastra ca model!” Derularea mai multor imagini cu Laetitia Leonte, ce marturisea «inceputurile mele sunt odata cu scoala», s-a transformat intr-un moment emotionant al manifestarii, seful Sectiei Etnografie de la Complexul Muzeal Judetean Bacau, Iulian Bucur fiind realizatorul acestei filmari, ce are o durata de doua ore. Sirul confesiunilor a continuat prin depanarea multor amintiri si ganduri frumoase de catre profesorii Lenuta Tifrea, Anisoara Rusu, Maria Trifonescu. Cuvintele acesteia au lasat “urma” unei puternice trairi prin marturisirile sale, din care “rasfiram” cateva ganduri: “Am bucuria primilor ani ce i-am pasit inaintea elevilor la aceasta scoala. Aici am intalnit-o pe Laetitia Leonte… Bucuria de azi este umbrita ca un gol mare este in locul acelui chip al Laetitiei Leonte, ce a fost si ramane un model pentru mine… Avea un trup bine cladit, un par foarte bogat adunat la spate, cu care isi ocolea capul, ca o cununa, de premiant. De dupa ochelari ne privea niste ochi mari, in care puteai citi dojana, nelinistea. Laetitia Leonte a fost prima femeie ce a pasit in comuna Ghimes Faget cu facultatea absolvita la zi, Teologia la Cernauti si prin comportamentul sau nu isi arata superioritatea studiilor. A iubit Limba romana ca pe un copil al ei… Aici se vorbea mai mult ungureste decat romaneste… Laetitia Leonte avea o lumina in priviri, parca era totul o impacare in sufletul ei, cu tot ceea ce era in jur… Ghimesenii sa nu uite ca au avut aici, timp de 10 ani, o familie ce s-a daruit cu trup si suflet acestei comune”. Daca alte ganduri frumoase au fost exprimate si de catre Virgil Gavrilas (fost colonel), de viceprimarul comunei Ghimes Vasile Valentin Haineala , dar si de prof. Monica Barsan (director al Scolii Gimnaziale Tarhaus), care a amintit ca “pentru viata comunei Ghimes Faget prof. Laetitia Leonte a insemnat foarte mult… ea m-a indrumat foarte insistent sa pot privi in suflet oamenii batrani din satul nostru, ce fiecare avea o credinta, un trai la care se gandea… Totul pentru o cercetare staruitoare a traditiilor, al graiului ce-l ducem mai departe, in fiecare clipa in care traim si retraim momentele vietii”, o studenta a Universitatii “Vasile Alecsandri” din Bacau, Ioana Solomon a dat glas unei puternice trairi. “Am simtit o energie si un imbold – ce inseamna sa fii profesor, lucru ce imi doresc cel mai mult, odata cu dorinta de a forma caractere!” Un cuvant emotionant a rostit si invatatorul Petrica Bilibok Barsan, ce se ingrijeste intr-o daruire totala de tinerele vlastare, sadind in sufletele acestora credinta si ortodoxia, aprinzand si “candela inimii” cu pretuirea pentru Laetitia Leonte. “Finalul” acestei manifestari culturale de o aleasa profunzime a fost de-a dreptul inefabil: profesoara Georgeta Nechita Burculet a facut cunoscute cateva din … ultimele randuri scrise de Laetitia Leonte:”Inchizand ochii, va revad, va aud si va simt… Dragostea de patrie, de drapel si de Dumnezeu este Sfanta! Sa ma intreceti in toate!” Tot doamna Georgeta Nechita Burculet a acordat cateva medalii, ce au cinstit prin efigia lor aceasta manifestare si a impartit cu o calda generozitate mai multe volume cu scrieri ale Laetitiei Leonte. Ea a multumit colectivului de cadre didactice de la Scoala Gimnaziala Tarhaus care au contribuit la desfasurarea acestui eveniment dar si oaspetilor prezenti, tuturor celor ce au daruit din sufletul lor prinosul de recunostinta pentru aceasta mare personalitate a Vaii Trotusului si a Tulcei deopotriva – Laetitia Leonte, “fiinta aleasa de Dumnezeu si daruita cu foarte multe daruri din care se vor impartasi generatii si generatii” – dupa cum a mentionat preotul Vasile Pantaru. Peste toate aceste clipe s-a facut auzit si glasul plin de caldura al conf. univ. dr. Ioan Danila, care odata cu inmanarea unor diplome a anuntat ca “desfasurarea acestui colocviu se inscrie ca o editie – test a Simpozionului «Cuvant, Cultura, Educatie», ce va avea loc in fiecare an.”
Ion Moraru
#1 : 07/04/2016, 21:46
