Un colt de rai pentru 11 batrâni

Un român stabilit in Australia sustine financiar de ani buni un camin de batrâni. El a cumparat teren si casa in comuna Solont si a amenajat aici unitatea de asistenta sociala. Doar unii batrâni contribuie la cheltuieli, dar si acestia numai cu o mica parte din pensie.

Departe de lume, intr-un cadru natural mirific, in care linistea este atotstapânitoare, la capatul satului Solont, se gaseste singurul camin de batrâni din judet infiintat de o fundatie umanitara. Aici s-au retras mai multi batrâni pensionari pentru a-si astepta sfârsitul. Au venit cu ani in urma sa locuiasca in acest camin, care pentru ei reprezinta acum adevarata familie. Au renuntat la agoniseala lor de o viata in favoarea rudelor apropiate, si-au luat cu ei câteva lucruri facute de mâna lor si li s-au incredintat unor oameni cu suflet mare, care s-au oferit sa-i ingrijeasca. Toti au rude, dar acestea nu s-au angajat sa aiba grija de ei. Mai mult, in foarte putine cazuri vin sa-i viziteze. “Mai am rude, dar n-am avut incotro, am ajuns aici, ne-a spus Paraschiva O., in vârsta de 80 de ani. Muncesti, faci casa si ajungi la batrânete fara ajutor de la nimeni. Am lasat tot si am venit aici acum trei ani.” La rândul ei, Radeana D., o batrâna in vârsta de 83 de ani, are aceeasi amaraciune in suflet: “Mi-a murit primul sot la un an de la casatorie. Am un baiat cu el. M-am recasatorit. Cu al doilea sot am trait 22 de ani. Mi-a murit si el. Nu am avut copii impreuna, dar i-am crescut pe cei trei ai lui. M-am imbolnavit la câtva timp de la moartea sotului, dar niciunul dintre ei nu s-a oferit sa ma ingrijeasca. Am plecat la camin si stau aici de sase ani. Mi-e dor sa ma mai duc pe acasa, dar nu plec, pentru ca stiu ca nu sunt dorita!” Serbanica Pospai a venit la acest camin in urma cu sase ani tocmai din Bucuresti. Femeia ne povesteste: “Eu am fost foarte bolnava, am suportat patru operatii si la externarea din spital am vrut sa ma retrag la fratii mei. Dar s-au gândit ca trebuie sa ma ingroape si nu m-au primit. Dumnezeu a facut ca sa vin incoace. In camin mi-am revenit. Cei de aici mi-au lasat pensia mea, de 400 de lei, nu s-au bucurat la ea.”

“Stau aici pâna ma va chema Domnul la el!”

Caminul de Batrâni de la Solont a fost infiintat in urma cu mai bine de 10 ani de catre fundatia umanitara Nursing Home Mission Elim, al carei fondator si presedinte este Vasile Bara. Atunci, fondatorul, care are dubla cetatenie, româna si australiana, a cumparat terenul si casa pe care apoi a renovat-o si careia i-a adaugat alte cladiri. Vasile Bara locuieste impreuna cu familia in Australia. In fiecare an vine pentru câteva saptamâni, impreuna cu baietii si uneori cu sotia, de nationalitate germana, la Solont. “Stau la camin si pun umarul la tot ce trebuie facut aici, ne spune Persida Godiciu, administratorul caminului. Aici sunt sase camere cu câte doua locuri, una cu trei si alte doua cu patru. Caminul are incalzire centrala pe lemne si pe gaze, spalatorie, sala de dusuri, bucatarie, moderne si dotate cu tot ce trebuie.”

Camerele sunt prevazute cu grup sanitar, iar batrânii au posibilitatea si sa se intâlneasca intr-o sala de club. Cei in putere ajuta la gradinarit. Zilnic, din meniu nu lipsesc carnea de pasare sau de vita si desertul. “Aici avem asigurat tot ce ne trebuie, mai declara Serbanica Pospai. Mâncarea este destul de buna, nu putem noi sa mâncam cât ne da. Nu plec de aici. Stau pâna ma va chema Domnul la el!” La acest confort unii batrâni contribuie cu o parte din pensie, dar pe lânga ei mai stau in camin si alte persoane amarâte care nu au niciun venit. Si contributia celorlalti, insa, reprezinta o mica parte din cheltuieli. Acum in camin sunt gazduite 11 persoane. Unitatea nu are acoperita intreaga capacitate de cazare, deoarece fundatia, respectiv presedintele ei, nu poate sustine decât ingrijirea celor 11 persoane.
Elena Tintaru