Multe sunt locurile minunate pe care oamenii le sfintesc cu ravna muncii lor. In apropierea Onestiului, urmand drumul ce se strecoara prin preajma unei parti a platformei industriale (din care au mai ramas gramezi de moloz, cladiri si turnuri de racire stinghere – in zona CET 2), intalnesti curgerea maiestuoasa a Trotusului, scaldand in oglinda sa comuna Gura Vaii. Perseverand a merge pe acest drum, de ani de zile deteriorat si in asteptarea asfaltului (despre care si localnicii considera ca este acum doar intr-o lunga poveste a timpului si foarte departe de realitate), aproape ca nu observi relieful sculptural ce se prezinta sub forma unor lungi dealuri si coline, ce au “spinari” largi sau inguste. Doar din vatra satului Patrascani, Trotusul in curgerea sa poate fi privit ca de pe un platou, pe oglinda undelor sale rasfirandu-se umbrele instalatiilor si turnurilor de la Rafo si CET 1, aflate in amorteala nefunctionarii si linistii aproape abisale. Aici, la Patrascani totul se dezvaluie intr-o alta viziune, incat zaresti treptele unui amfiteatru, brazdat de versantii prin care se strecoara spre Trotus un mic paraias. Pe aceste locuri Ion Eugen Turturica, in varsta de 72 ani (in foto), a reusit obtinerea unei recolte deosebite de legume. “Perlele coroanei” muncii sale migaloase in jurul legumelor cultivate in gradina proprie au fost o rosie in greutate de un kilogram si alte trei, fiecare in greutate de 800 grame, precum si ardei, vinete si castraveti de o super-calitate intai, dupa frumusete si lungime (asemenea roade culegand si in anii trecuti). “Secretul” acestei reusite, asa cum ni l-a impartasit Ion Eugen Turturica, este “munca cu pasiune pentru a avea un pamant afanat, pe care-l sap la vremea «mustului zapezii», inglobarea in stratul germinativ a gunoiului de grajd, ingrijirea plantelor de la firul de rasad pana in timpul rodirii lor. «Vorbesc cu ele» si ma gandesc ce trebuie sa fac sa nu le atace mana. Dupa fiecare ploaie le stropesc cu apa curata din fantana si tot timpul am grija de ele ca sa isi ia caldura”. Si vecinii sai se mandesc cu gradini de legume pline de rod, intre acestia mentionandu-i pe Gheorghe Macovei, Eugen Papancea, Mirel Tanase, Ileana Pruteanu, Maricica V. Turturica, Gheorghita Diaconu, Gheorghe Gh. Gaman. Ei au o mare dragoste pentru legumicultura si isi gasesc sprijin la fii si fiicele lor, care vin si de la Onesti (unde s-au stabilit cu familiile), pentru a-i ajuta.
Altfel, la Patrascani, in satucul de pe malul stang al Trotusului, in viata cotidiana a satenilor de aici sunt si alte noutati. Primaria comunei Gura Vaii a realizat un studiu de fezabilitate pentru amenajarea drumurilor satesti, o parte a acestei lucrari sperandu-se a se face cu fonduri europene. Locuitorii acestui sat mentioneaza ca “partea rea este ca se cam taraganeaza cu inceperea lucrarilor, autoritatile locale trebuind ca sa impulsioneze lucrurile inainte de a se strica vremea, sa nu se ajunga in pragul iernii”.
Tot la Patrascani sunt niste iazuri “date uitarii”, care pot fi decolmatate (si curatate izvoarele), aici putandu-se amenaja locuri de pescuit . La capitolul “oportunitati de afaceri” s-ar inscrie si “muntele de argila”, pentru care se asteapta investitori. In apropierea satului mai sunt vreo 20 de hectare de livada, lasata in paragina de catre proprietari. Din epoca de trista amintire a comunismului, Patrascaniul are si terasamentele pe care a fost pusa cenusa de la termocentralele de pe platforma petrochimica a Borzestiului iar acum aceste terase au devenit izlaz pentru animale. In preajma acestui izlaz in parcelele in care oamenii aveau “un porumb mandru”, porcii mistreti au facut ravagii si au stricat in mare parte recolta, fapt ce ii face pe locuitorii din Patrascani sa ceara sprijinul Filialei Onesti a Asociatiei Vanatorilor, pentru ca toti cei care au cultivat pamantul sa se poata bucura de roadele muncii lor.
Ion Moraru
