Chemarea clopotelor

Imbratisati de razele soarelui sute de credinciosi din orasul aflat sub culmea Magurii, la Targu Ocna, au participat recent la Biserica Ortodoxa “Buna Vestire” (Raducanu) la savarsirea unei slujbe religioase deosebite, de sfintire a unui clopot. Soborul de preoti targ – ocneni, ce l-a avut in frunte pe parintele protoiereu Constantin Alupei au inaltat rugaciune ca “acest clopot sa alunge viclenia, toata puterea celor nevazuti, sa intareasca in evlavie si rugaciune credinciosii! Varsa in el Doamne puterea darului tau… sa inceteze furtunile, grindinele si viforurile si toate sagetile aprinse sa se stinga, sa se domoleasca si sa se linisteasca!” Acest clopot s-a sfntit sa fie de folos Parohiei “Buna Vestire” si orasului Targu Ocna iar despre incarcatura duhovniceasca a acestui eveniment religios, preotul paroh Ioan Vasile Pantiru, ce din anul 1994 se nevoieste a sluji sfintei biserici aflate pe malurile inalte, sapate in stanca ale Trotusului, a scris un frumos articol, asternut intre paginile celui de – al 41 – lea numar al revistei “Sarea Pamantului”, in care a notat: “Biserica, Trupul lui Hristos, este un organism viu in care pulseaza viata traita prin credinta si slujire. Ea ne vorbeste si ne cheama prin glasul Evangheliei – cuvantul lui Dumnezeu – la sfintenie, simtire si mantuire. Ne cheama si ne asteapta la comuniunea harica a sfintelor slujbe, ne cheama «la viata cea mai presus de viata», la vesnicia lui Dumnezeu. Un obiect important si de nelipsit in viata si cultul Bisericii il constituie clopotul. Cu siguranta, nu ne putem imagina o biserica, fie ea cat de mica, fara macar un clopot. Nu ne-am putea gandi cum ar fi randuielile de slujba fara glasul clopotului. Sunetul sau cantatul clopotelor au facut parte din viata omului si a «cetatii» din stravechi timpuri si pana astazi. Clopotul este, foarte probabil, unul din cele mai vechi instrumente sonore cunoscute si unul din primele mijloace de comunicare in masa. Din indepartatul Orient, unde au aparut (cu aproximativ 3000 ani inaintea lui Hristos., in China) si pana in toate colturile lumii clopotele au avut rol de vestire a evenimentelor publice sau a sarbatorilor, de chemare a poporului spre adunare, de vestire a bucuriilor obstii, dar si a primejdiilor, de prohodire prin dangat a celor ce paraseau aceasta lume, de indepartare a furtunilor, norilor negri, fulgerelor si trasnetelor. Turnurile ce adaposteau clopotele, clopotnitele bisericilor au avut dintotdeauna si rol de observare, de supraveghere a posibilelor pericole ce puteau ameninta cetatea. Insa, pentru noi, cea mai importanta semnificatie si utilitate a clopotului este, fara indoiala, cea liturgica. Sunetul clopotului reprezinta «glasul lui Dumnezeu» dar si al slujitorilor Sai, care cheama la rugaciune. Prinsi in valtoarea cotidianului si apasati de multimea grijilor, sunetul clopotului are menirea de a ne «trezi» spre ravna, comuniune si adunare in iubire la toate slujbele Bisericii. Pe langa aceasta chemare ce n-o putem ignora de vrem sa fim «vii in slujire si har», glasuirea clopotelor ne vorbeste si despre momentele importante ale fiecarei slujbe, de bucuria intalnirii cu Dumnezeu in rugaciune si despre biruinta noastra atunci cand participam la slujbele sfinte. La auzul clopotelor, sufletul vibreaza si se misca spre lucrare, starea sufleteasca se schimba, iar inima se umple de bucuria chemarii; fiecare dangat al clopotului devine, astfel, o tainica chemare la comuniunea cu Dumnezeu si este ca o veste buna, o bucurie ascunsa in sunet. Tot clopotele insotesc prin sunet duios pe cei ce ii petrecem din lumea aceasta spre imparatia lui Dumnezeu; iar glasul lor nu este o plangere, ci o vestire a nadejdii si credintei in Inviere. Si tot clopotele, prin sunetul lor puternic, risipesc norii de furtuna, linistesc vazduhul, alunga fulgerele, grindina, trasnetele si duhurile rele. Aceasta putere o capata clopotul prin rugaciunile si binecuvantarea de la randuiala sfintirii. Astfel el nu mai este un obiect oarecare facut sa sune, ci primeste binecuvantare si putere spre a fi in slujba lui Dumnezeu si a omului: Pentru ca, prin glasul sunetului lui, sa se potoleasca, sa se linisteasca toate vanturile cele rele si furtunile, fulgerele, trasnetele, si toate ceturile stricatoare si vazduhurile cele vatamatoare… Pentru ca sa alunge toata puterea, viclenia si asuprirea vrajmasilor celor nevazuti de la tot credinciosii Sai, care vor auzi glasul sunetului lui…» (Molitfelnic, Randuiala binecuvantarii si sfintirii clopotului – ectenia mare). Este foarte sugestiva una din cele mai cunoscute si folosite inscriptii de pe clopote in limba latina: «Vivos voco, mortuos plango, fulgure frango» sau in limba romana «Pe vii ii chem, pe morti ii plang, fulgerele frang». Menirea clopotului este sugerata si de un foarte frumos motto: «Prin clopot nu dai veste / Doar unui singur om / Ci zvoana – mparatita / Ce vine de la Dom…» Iar poetul Alexei Mateevici vorbeste foarte frumos si inspirat despre clopot si folosul lui, intr-o poezie intitulata «Cantecul clopotului»: O, clopote! / Frumos mai suni, / Cand credinciosii ii aduni / La locul sfant de rugaciune, / In cer cantarea sa le sune. / In zile mari de sarbatoare, / La rasarit si apus de soare, / Tu chemi stapani si muncitori / Ai lui Hristos inchinatori. / Chemarea-ti porti prin munti si vai / Si vin inchinatorii tai. / In cer ajunge a ta sunare, / Cu dansa si a lor cantare, / Un cantec sfant, frumos nespus, / Se suie, ca tamaia-n sus, / Ducandu-se in cer… ce dor nu duce, / Ce poate inima s-apuce? / Si jalea inimii zdrobite, / De toti pe lume parasite. / Si bucuria multumirii, / Si arzatoarele dorinte, / De mantuire, pocainta… / Un cantec sfant, frumos nespus, / Le suie toate-acestea-n sus, / Si cand arama-n ceruri suna… / A noastra inima rasuna…/ …/ O, suna dar prin munti si vai, / Sa vie-nchinatorii tai.» Impodobirea oricarei biserici cu un clopot este moment de mare bucurie. O astfel de bucurie si emotie au trait-o in ziua de 25 martie, anul acesta, de praznicul Buneivestiri, obstea credinciosilor Parohiei Buna Vestie – Raducanu din Targu-Ocna si nu numai, cand chiar in ziua hramului sfantul locas a primit in dar un clopot nou, facut prin dragostea jertfelnica a celor ce iubesc «podoaba casei Domnului». Astfel, un clopot de 320 kg, confectionat la una din cele mai vechi si renumite turnatorii de clopote din Europa (Grassmayr, Innsbruck, Austria) va strajui in turnul clopotnita alaturi de cel vechi si vor suna impreuna spre lauda lui Dumnezeu, chemarea crestinilor la ruga, indepartarea primejdiilor din vazduh si a duhurilor rele. Harul lui Dumnezeu s-a coborat, l-a binecuvantat si sfintit prin rugaciunea preotilor prezenti si a multimii credinciosilor, urmand ca el sa «cante » prin sunet, peste generatii spre folosul tuturor celor ce-i vor auzi chemarea si vor raspunde la ea. Daruieste-ne, Doamne, sa-Ti auzim pururi chemarea prin glasul clopotelor Tale!” Mai sunt de amintit cateva lucruri: acest clopot arata dragostea crestinilor, fiind darul lor de ziua Bisericii Ortodoxe “Buna Vestire” din Targu Ocna… Iar intre donatorii “cu nume si fara nume” ai acestui binecuvantat dar se afla familia Dan Cucu, Ilie Alecu, Floarea Ivanof si multi, multi altii.