Disidentii

“10…a treia nota de 10 la paralele, pentru Nadia Comaneci! Fantastic, fara precedent!” sau …”Ilie Dumitrescu intarzie, paseaza pe partea dreapta lui Hagi …gooooolll …Rooo-maaaa-niaaaaa, Gheooooghe Hagiiiiiiiiiiii ! Ce vremuri, ce sportivi, ce voce !? Vineri 18 mai a fost inmormantat cel mai iubit comentator sportiv al Romaniei: Cristian Topescu. Licentiat al ANEFS si inzestrat cu un timbru vocal inconfundabil si cu imensa pasiune pentru sport – mostenita de la tatal sau (Felix) – stelistul (pensionat militar) de la microfonul natiunii ne-a bucurat auzul in mai toate sarbatorile sportului romanesc. De doua ori campion national la hipism (1960, 1962), bucuresteanul avea sa ajunga in 1964 la TVR, unde va lucra pana in 1999 ca reporter, realizator, comentator sau redactor-sef. De aici avea sa ne incante ani si ani de zile in competitii marcante pentru tara: titluri mondiale ale handbalului masculin (cu Gruia, Gatu, Birtalan, etc), notele de 10 ale Nadiei (“zeita de la Montreal”) si alte succese ale gimnasticii autohtone (cu Silivas, Milosovici, Szabo, Raducan etc.), finale celebre ale lui Ilie Nastase, curse de vis ale canoistului Patzaichin si mai ales memorabilele meciuri ale “generatiei de aur”. Desi in 2008 avea sa ajunga si senator PNL, inimitabilul Topescu ramane in amintirea noastra drept cea mai insemnata portavoce a sportului, si mai ales a fotbalului mioritic. Prin vocea lui, golurile lui Camataru in Suedia si Boloni la Bucuresti, cu Italia (ambele 1983), cele marcate de Marcel Raducanu si Iordanescu cu Anglia, la Bucuresti (1980), ale lui Hagi, Raducioiu Dumitrescu si Petrescu in SUA (1994) etc… parca au capatat un iz festiv, o patima imbietoare ce ne-a tinut de cald multora dintre cei ce am prins si alte vremuri. De fapt patima e un atribut ce i-a calauzit pasii pe intreg parcursul vietii, nu doar al carierei. Casatorit de 3 ori, Topescu s-a ales cu tot atatia mostenitori (ultimul aparut la … 61 de ani !) ce vor duce mai departe respectabilul sau nume. Nu multi sunt cei care stiu ca reputatul om de televiziune a avut doua “scurtcircuite” la microfonul TVR ! Despre intaia “suspendare” se spune ca se datoreaza ratarii primei note de 10 a Nadiei de la Montreal (el fiind la natatie, dupa spusele lui Ion Ghitulescu, corifeul de la Radio) si s-a finalizat prin interzicerea comentarii unei finale de Cupa Davis !
Si cum omul Topescu si-a calauzit cariera pe sintagma “gandesc ce spun, dar si spun ce gandesc” urma sa apara si marea ruptura, in 1983, cand in jurul imaginii unui Balaci tavalit de uriasii scandinavi (pe Rasunda Park) avea sa-si exprime propria parere despre momentul exportarii fotbalistilor romani de mare valoare si dupa o anumita varsta. Era o impresia foarte pertinenta exemplificata prin nume ca Balaci, Stefanescu, Lung, Camataru si Boloni, jucatori “trecuti de prima tinerete” si care ar fi adus diverse avantaje, chiar si statului roman. Pentru “tupeul” de a-si expune aceasta pledoarie in fata intregii natiuni, Cristian Topescu va fi indepartat de la microfonul nr. 1 al TVR, ratand asfel si cel mai de succes moment al fotbalului autothton, victoria Stelei (echipa sa de suflet) din finala CCE, cu Barcelona (Sevilla-1986)! Si asta chiar daca in semifinala din Ghencea (3-0 cu belgienii din Bruxelles) bunul simt si fair-play-ul specific marilor oameni de sport i-au generat superba idee, transpusa mai departe prin mesajul de pe tabela de marcaj : “Notre respect, Anderlecht !”

Astfel, prin intermediul primului ministru de atunci (Constantin Dascalescu) si la cererea “tovarasei” Ceausescu, romanii vor fi lipsiti de profesionalismul comentariilor lui Topescu pana in 1989! Asa se face ca marele comentator avea sa devina un adevarat disident al ultimilor ani ceausisti, un personaj interzis la TVR, si de vocea caruia urma sa se bucure doar fanii bucuresteni ai Stelei, din postura de crainic al stadionului din Ghencea. Va reveni insa in TVR la propunerea lui Lacatus si interventia la “cabinetul 2” a lui Valentin Ceausescu pentru a comenta trista finala a Stelei, din 1989, de la Barcelona (0-4 cu Milan). Dupa “revolutie” lucrurile aveau sa-si intre in normal si calitatea comentariilor lui Cristian Topescu si-a urmat firescul traseu spre inimile noastre; mondialul american (1994) devenind – si prin prisma uciderii unui fotbalist columbian, Cordoba – “cantecul sau de lebada” in comentariile fotbalistice. Asa se face ca … Romania tocmai si-a luat adio de la cel mai bun comentator sportiv, artist la microfonului, cu peste 5 000 de transmisiuni “live”, cu peste 200 de articole sportive scrise si, chiar cu doua volume oferite iubitorilor de sport. In concluzie, daca faci totul cu pasiune si curaj, respectandu-ti meseria, nicio infrangere nu te doboara, iar victoria finala nu poate fi decat de partea ta! Tocmai de aceea, Cristian Topescu a invins … chiar si vechiul sistem ! Sunt sigur ca vocea lui razbate “dincolo de nori” … acolo unde “gascanul” din Trivale (Dobrin), “tunarul” din Banie(Oblemenco), “sfinxul” din Ghencea (Alecsandrescu) si “mopsul” din “Stefan cel Mare”(Dumitrache) il asteapta la microfonul unei “cupe a tristetii” dintre: FC Arges, Univ. Craiova, Steaua si respectiv Dinamo, echipe fanion comentate in periplu sau international.

Drum lin, artist al sportului romanesc!

N.B.
Odata cu maestrul Topescu, a plecat dintre noi un alt titan al artei romanesti, regizorul Lucian Pintilie. A fost un si mai mare disident al sistemului comunist, personaj care prin filmele si spectacolele sale a fost “invitat” sa emigreze! Asta se va si fi intamplat in 1975, dupa realizarea spectacolului “Revizorul”, respectiv a filmului “Reconstituirea” (considerat de multi, unul dintre cele mai bune filme romanesti) si … interzicerea lor chiar de catre Ceausescu. De o modestie rara si armat cu un caracter aparte, moldoveanul din Basarabia se repatriaza in 1990 si devine un reformator moral al societatii civile romanesti. Dotat cu o inteligenta sclipitoate, Pintilie lasa scenei romanesti o opera grandioasa si culturii un imens regret pentru disparitia marilor valori…
Prof. Nelu Masala