Dupa 40 de ani…

In viata unui om, 40 de ani poate insemna vârsta formarii, a pornirii pe un drum plin de sperante si asteptari, a realizarii unei cariere profesionale dar si a implinirii celor mai frumoase visuri. “Tineri si nelinistiti” in urma cu 4 decenii iar azi oameni in toata firea, „trecuti” prin multe griji si nevoi, cu parul albit in trecerea timpului, absolventii primei promotii de la specializarea utilaje a Liceului Industrial De Chimie din Onesti (numit azi, Colegiul Tehnic „Petru Poni”), au trait zilele trecute clipele deosebite ale revederii, cu privirea atintita asupra catalogului purtat altadata de profesori sub brat. „Este o performanta sa va revedeti dupa 40 de ani! Inseamna ca ati considerat aceasta scoala una >, ca aici ati intâlnit oameni care v-au privit cu incredere. In spatele duritatii profesorilor de aici ati intâlnit oamenii care v-au modelat pentru viata, ati inchegat frumoase prietenii”, a declarat profesoara Steluta Popescu, ce l-a reprezentat la aceasta festivitate pe profesorul Orest Popescu (dirigintele primei promotii de la profilul Utilaje), care a parasit aceasta lume. Pentru profesorul–diriginte si pentru alte persoane legate de aceasta clasa, ce sunt in lumea umbrelor, a fost pastrat un moment adânc de reculegere. Profesoara de filozofie Steluta Popescu, ce si-a inceput in anul 1974 activitatea didactica la Liceul Industrial de Chimie Onesti, a marturisit: ”Am foarte multe legaturi sufletesti cu aceasta scoala, fapt ce face ca sa ma consider o exceptie. Nu as fi purtat numele de Popescu daca nu vedeam ca Orest, cu forta, dragostea si duritatea sa ii putea face oameni de incredere pe elevii acestei scoli. Copiii nostri, Oana Maria si Orest – junior aici au invatat. Mai mult, fiica Oana Maria a revenit ca profesor in acest liceu, fiind repartizata la catedra tatalui sau (ce a decedat cu câteva zile inainte ce ea a sustinut licenta). A venit in locul sau când ar fi fost mai bine sa fie colegi de catedra! Viata asa este! Daca n-am intelege ca drumurile fara obstacole nu duc nicaieri, probabil nici nu am merge cu atâta inversunare pe drumul vietii!”
In timp ce razele de soare se strecurau stralucitoare prin lumina ferestrelor, catalogul – ingalbenit de vreme – a fost deschis si ca intr-o clipa magica, strigarea celor inscrisi pe filele sale, a adus printre fostii colegi de clasa, un freamat de demult, al anilor adolescentei. In lumina unei raze calde, ce a staruit pentru putin in privire Elena Arvinte a declarat ca „iubirea din tinerete, cu pasiunile ei a fost in primul plan la absolvirea liceului, atunci casatorindu-ma cu un fotbalist >. Am lucrat la > si cel mai nou lucru din viata mea este ca sunt > de o luna!” Sandu Botezatu a adus pe „firul vietii” sale faptul ca dupa ce a lucrat pe platforma petrochimica de la Borzesti, acum… face naveta Onesti – Londra, unde i s-au stabilit cele doua fiice. Vasile Chelaru a putut vorbi fostilor colegi de faptul ca a absolvit in 1977 Institutul Politehnic din Iasi si ca a lucrat pe diferite santiere ale tarii, la Cernavoda, Bucuresti, Bacau ca angajat al Trustului de Constructii Industriale Onesti. Restrângerea de activitate a acestei firme l-a facut sa lucreze la serviciul de mentenanta al Rafo pâna in urma cu doua luni, când a ajuns la vârsta de pensionare.

Prin „tunelul timpului”

„Din banca intâi” a raspuns la strigarea catalogului si Maria Ciobanu, ea declarând: ”M-am casatorit repede dupa terminarea liceului si locuiesc tot la Viisoara, de unde faceam naveta la scoala. Am lucrat pe platforma petrochimica de la Borzesti si am un baiat maior”. Georgeta Cucu, prin cuvintele sale, a creionat strabaterea unui tumultuos drum al vietii. Ea a declarat: ”La examenul de admitere la liceu erau 7 candidati pe un loc, fapt similar si la >, la Onesti, unde am fost absolventa a primei promotii. Atunci, in 1976, erau pilonii turnati pentru constructia Uzinei de Utilaj Tehnologic (UTON) si am lucrat la aceasta firma 33 de ani si jumatate, fara ca sa lipsesc o ora de la serviciu… Nu am intârziat un minut si aici consider ca m-am format ca om. Am o fata ce este casatorita cu un italian si un baiat ce a infiintat o clinica stomatologica la Bucuresti (cu 7 medici angajati, 3 cabinete stomatologice si… o chirie de 1000 de euro pe luna, pentru intreg spatiul de lucru!) Din > vin la Onesti, in prezent locuind la Boghesti – la 7 km de Podu Turcului. Pentru ca nu poti sa stai la tara fara sa cultivi legume, am o gradina pe care o ingrijesc si asa traim viata intens, pentru copiii si parintii nostri… sarutând si fotografiile nepotilor!” Ion Dima a adus la aceasta intâlnire firescul unei sobrietati deosebite, el amintind ca „la Scoala Parava am avut diriginte pe prof. Orest Popescu–senior, care ne-a predat Istoria si Limba româna, pentru ca la Onesti, ca tânar licean, sa il cunosc pe fiul acestuia, profesor de matematica, el fiindu-ne diriginte. Dupa absolvirea din 1972 > Iasul, unde m-am implinit profesional si unde locuiesc si in prezent. Am urmat Universitatea Tehnica >, obtinând licenta in >. Timp de 23 de ani am lucrat la Combinatul de Fibre Sintetice Iasi, unde am promovat pâna la sef de sectie, iar acum lucrez in logistica auto, raspunzând de judetele Iasi si Vaslui. Am o familie unita, cu doua fete absolvente la profilul > al Universitatii de Medicina, sunt activ in continuare. Port in amintire lectiile de istorie si de Limba româna ale profesorului Orest Popescu–senior, dar si faptul ca in vacantele de vara de la Parava ne strângea pe toti elevii pentru diverse activitati si >, aspectul vietii si exigentei fiind unul deosebit. La Onesti, prof. Orest Popescu recunostea elevii cei mai sârguinciosi si era foarte apropiat fata de noi incât imi aduc aminte ca la o ora de dirigentie un coleg l-a numit > Si nu pot uita nici ghidusiile pe care le puneam la cale cu alti colegi!”

Oameni si fapte

Lipsa de la intâlnirea prilejuita de implinirea a 4 decenii de la absolvire a celui mai bun elev (din promotia 1972) a acestei clase – Florian Ionascu – a fost consemnata ca „absent nemotivat”, mentionându-se ca a fost sef al Intreprinderii de Detergenti din Falticeni, pe care a trebuit – in conditiile salbatice ale economiei de piata – sa o si lichideze, cu mandat pentru aceasta de la judecatorul sindic. La „absente motivate” a fost inregistrata lipsa lui Teodor Marin (fost inginer–sef la Buzau), caruia starea de sanatate nu i-a permis deplasarea la Onesti, dar si a directorului onestean Eugen Nistrean (ce activeaza la SC Servsal), care s-a aflat intr-o deplasare peste hotare. Gheorghe Pavel i-a facut pe profesorii prezenti sa nu creada faptul ca este si el un > pensionar, dupa multi ani de munca la UTON Onesti (unde timp de peste 15 ani a fost sef de sectie la „Cazangerie”). El a mentionat ca a absolvit Facultatea de Tehnologie Constructii de Masini la Brasov, a lucrat timp de trei ani pe santier la Caransebes si are o fiica, profesoara de Limba engleza la Colegiul National „Dimitrie Cantemir”. Teodor Petrovici, > cu vorba ca „din liceu visa doar ca sa lucreze in armata”, a confirmat acum acest lucru, el fiind din anul 1979 ofiter, iar mai multi ani a activat ca ofiter–instructor pe partea militara la Liceul Militar din Câmpulung Moldovenesc. „Sufletul” acestei intâlniri, care > fiecare moment al desfasurarii emotionantului eveniment, livezeanul Gheorghe Poenaru, a mentionat: ”Ma mândresc cu notele obtinute aici; mi-a fost suficient cât am invatat la acest liceu! Am urmat mai multe cursuri de formare, am fost ales primar la Livezi (in anii > democratica), am contribuit la ridicarea Scolii din satul Scariga (distrusa de inundatii). La 26 de ani m-am casatorit cu sotia mea, pe care stiu ca nu am mintit-o macar o singura data… Ea activeaza ca director general la o banca, avem doi baieti ingineri…” Stefan Popa a declarat ca a absolvit in anul 1978 sectia de la Onesti a Institutului de Subingineri, a lucrat la UTON la Atelierul Proiectare pâna in 1992. „Atunci m-am privatizat si am dat inainte cu afacerile pe cont propriu, in diverse domenii. Am doi baieti, la Onesti pe Stefan, absolvent al Facultatii de drept – care in prezent este administrator la Restaurantul > si la Brasov pe Mihai, care este inginer si se ocupa tot de afaceri”. O foaie rasfoita a catalogului a adus si rememorarile Corneliei Popovici, care in timpul studiilor universitare a adus pe lume trei copii, ce o fac fericita acum, la 7 ani de la pensionare, in urma activitatii desfasurate la Centrul de Fabricatie Onesti si la Atelierul Proiectare de la SC Chimcomplex SA Borzesti. Cu un fin simt al umorului, Constantin Visan a marturisit: „Eram numit > si nu stiu daca m-am schimbat prea mult! Profesorul diriginte Orest Popescu a fost ca un adevarat tata pentru mine… Am absolvit Institutul de Petrol si Gaze Ploiesti, am lucrat ca subinginer la Petrobrazi iar in prezent activez la Rafinaria Lukoil (Teleajen), unde este si o firma româneasca cu conducere austriaca. Dupa 1990 am pus umarul la > in tara, dar dupa moartea lui Corneliu Coposu, scârbit de > care au aparut, m-am retras din politica si am considerat ca este mai bine sa… inveti. Asa m-am inscris la facultate si am luat si licenta… Dar de doua zile sunt bunic si aceasta e o mare bucurie a vietii mele!” Inchiderea catalogului a adus o unda de nostalgie si pentru ceilalti profesori prezenti la intâlnire, Gheorghe Bâlbâie, Iulia Andruseac, dar si pentru maistrul Neculai Cristea (cel mai in vârsta participant la acest eveniment – 82 de ani). In câteva cuvinte, prof. Gh. Bâlbâie (ce timp de 10 ani s-a aflat in conducerea ISJ Bacau), a mentionat: ”Mi-am amintit cu drag de elevii pe care ii aveam. Era vremea când se facea un invatamânt de calitate si iti puteai face cu drag meseria de profesor. Azi invatamântul este degradat, nu stiu daca societatea noastra este intr-un impas, dar ceea ce se intâmpla in viata politica este dezgustator si poate este si vina politicienilor dar si a noastra!”
Ion Moraru