Inflatie de bone pe piata locurilor de munca

De la sperante desarte la realitate
Lipsa acuta a locurilor de munca in zona Vaii Trotusului este din ce in ce mai evidenta. Daca la marile societati comerciale de pe platforma petrochimica Borzesti situatia in privinta fortei de munca este una stabila pentru moment (la unele din aceste firme solicitantii de locuri de munca depunând cereri in asteptare pentru incadrare), multi onesteni care stiu ca nu pot trai doar cu promisiuni sunt intr-o cautare disperata a unui serviciu. In rândul celor loviti cel mai tare de lipsa unui loc de munca se afla absolventi ai studiilor superioare, care fie ca nu isi gasesc un job potrivit pregatirii pe care o au dobândita, fie au fost cuprinsi de “clamata” restructurare a posturilor, cu care se lauda guvernantii României (inclusiv presedintele tarii, Traian Basescu), ca indeplinire a normativelor impuse de catre Uniunea Europeana. Aceasta restructurare a lasat mii si mii de oameni fara un loc de munca, pentru care in conditiile crizei economice de care se vorbeste la tot pasul, asigurarea unui trai decent a devenit una din marile probleme ale fiecarei zile. Daca sunt absolventi ai studiilor medii si universitare care inca mai cred in vreo speranta de incadrare in câmpul muncii (speranta ce deseori ramâne ca o amagire continua), altii au trecut si “au uitat” de anii in care au urmat cursurile liceelor si al universitatilor si institutelor politehnice si cauta sa isi gaseasca un loc de munca pentru a-si putea asigura traiul zilnic si a-si putea sprijini familiile. In acest context nu poate fi deloc surprinzator faptul ca absolvente a studiilor universitare, ce au desfasurat o activitate de mai multi ani in domeniile in care s-au pregatit, ramase fara loc de munca, sunt in situatia inedita de a deveni bone. Carmen A., in vârsta de 45 de ani, a lucrat ca profesoara de limba engleza si ramasa fara catedra se considera “o persoana serioasa, responsabila, cu o afinitate deosebita pentru copii pentru a lucra ca bona. Cu experienta cresterii propriului fiu si cu dragoste pentru copii, pot fi o prietena in vârsta a acestora, sa mentin relatii foarte bune cu ei”. Marturisindu-si si “hobby”-urile sale (muzica anilor ’80, ecranizarile dupa romane), ea solicita pentru a fi bona la doi copii pâna in 12 ani o suma cuprinsa intre 1200 – 2000 lei lunar. O alta fosta profesoara, Nicoleta N. (in vârsta de 32 ani), licentiata, ce a activat la clasele III – IV si la gradinita (unde a predat limba engleza), doreste sa se ocupe ca bona de educatia copiilor cu o suma cuprinsa intre 1000 – 1500 lei lunar. Desi marturiseste ca a fost bona si in timpul cât a urmat facultatea, acum ea este dispusa ca alaturi de aceasta activitate pentru copiii unei familii sa se ocupe si de spalatul rufelor, precum si de un menaj usor. Gabriela E. a lucrat ca economist in administratia publica onesteana pâna in anul 2009 (când a fost data in somaj). De la terminarea somajului nu a mai gasit de lucru, iar acum ar lucra ca bona pentru un copil pâna in 10 ani. Virginia P. (47 ani), absolventa a Institutului Politehnic din Iasi, cu o calificare acreditata de London Institute, ar ingriji si 3 copii, pe care sa-i educe cu calm si simt de raspundere, incurajând dezvoltarea personalitatii lor. Suma pe care o cere pentru a fi bona la trei copii este cuprinsa intre 1000 – 2000 lei. Si Mihaela D., ce provine dintr-o familie de cadre didactice, fiind absolventa in urma cu 5 ani a Liceului Pedagogic Bacau iar recent a urmat cursurile unei facultati de litere (sectiunea româna-engleza), cauta sa fie bona (pentru scurt timp ea activând ca bona si in Anglia si Belgia). Suma pe care o cere este de 1500 lei lunar. Lenuta F. (56 ani), este dispusa sa lucreze 4 – 5 ore pe zi pentru un salariu de 350 – 400 lei ca bona, copiii pe care vrea sa-i ajute crescându-i “asa cum mi-am crescut eu copiii, cu bun simt si cultura”, dupa propria-i marturisire.
Pentru a gasi un loc ca bona sunt interesate si tinere care au absolvit in urma cu 1 – 2 ani liceul, ele solicitând pentru aceasta activitate sume cuprinse intre 600 si 800 lei lunar. Cu aceasta suma Ana Maria A. este dispusa sa ingrijeasca doi copii pâna in 10 ani si sa asigure familiei lor si un menaj usor. Mihaela M. (20 de ani) mentioneaza ca are experienta in decoratul camerelor de copii (cu picturi pe pereti si obiecte create manual) si se considera “o persoana activa ce poate face fata energiei de care da dovada un copil. Il pot ajuta la teme si pot desfasura si jocuri pentru a le dezvolta abilitatile de comunicare”. Desi solicita pentru a fi bona in jur de 2000 de lei pe luna, ea s-a gândit ca s-ar multumi cu sume ce pornesc de la 10 lei pe ora.
Ion Moraru