La izvor de cântec si de viata

In stralucirea soarelui de vara este mai mult decât emotionanta depanarea unui “fuior” de gânduri, sentimente si amintiri de catre o tânara interpreta de muzica populara a meleagurilor Vaii Trotusului – Petronela Spoiala. Legata cu toata fiinta sa de comuna Dofteana, ea isi aminteste:”Nu am amintiri despre copilaria mea decât cântând… cântam oriunde si oricui. Sunt primul copil al familiei Lica si Vasile Melinte, oameni gospodari, cu frica lui Dumnezeu. Mama cânta prin casa mereu. Imi amintesc ca inca de la gradinita cântam, aveam vreo 5 ani si eram asa o mica vedeta la serbari, la toate reuniunile de familie iar impreuna cu fratele meu dadeam adevarate spectacole, caci el ma acompania … la matura! Veneam la bunici la Cucuieti si ei saracii se asteptau sa ii ajut la strâns de fân, dar eu infingeam o furca in pamânt , pe post de microfon si le cântam de rasunau dealurile… Sau ma urcam in pomii din livada si de acolo eram auzita mai bine! Saracii, ei mureau de munca si mie imi ardea de cântat! Pe oriunde mergeam, toata lumea imi spunea sa le cânt iar eu nu asteptam ca sa ma roage de doua ori, doar cântând ma simteam in elementul meu! Anii au trecut si liceeana fiind mergeam la Casa de Cultura a Sindicatelor din Onesti, unde ma pregateam cu domnul Eugen Bertea si incepusem o colaborare cu Orchestra populara >. Dar soarta a avut un alt plan cu mine: la 18 ani, inca din liceu, m-am casatorit… Au venit copiii, alte probleme si treptat am renuntat ca sa mai merg la >, cei din noua mea familie având o parere ciudata despre cei care cânta. Asa ca am cântat doar copiilor când ii culcam. Odata cu inaintarea in vârsta am realizat cât timp am pierdut, ani pretiosi, in care as fi putut face altceva cu viata mea, cu cariera mea. Imi doream sa o iau de la capat, simteam ca eram implinita ca mama dar nu si ca artist si numai gândindu-ma, aveam un mare gol in suflet. Simteam ca trebuie sa fac ceva si pe latura aceasta, stiam ca pot! Trecusera totusi 15 ani, timp in care cântasem doar in casa, incât copiii mei intelegeau ce simt, din cântece, din modul in care le cântam. Si mi s-a dat sansa sa intâlnesc oamenii potriviti la momentul potrivit, un moment de cumpana in viata mea… imi place sa cred ca m-am urcat in >. Pregatindu-ma la canto cu doamna Lili Ungureanu (cunoscut DJ pe Valea Trotusului, in toata Moldova si dincolo de meleagurile sale), am putut fi prezenta in mai multe rânduri la emisiunea >, a unui cunoscut post de televiziune. Producatorul acestei emisiuni este Eugen Ungureanu, compozitor, impresar dar si interpret de muzica populara. De curând am avut o aparitie si la un alt post national de televiziune care promoveaza folclorul si intentionez ca sa ajung cât mai sus. Pentru mine acest lucru inseamna pâna acolo unde voi simti eu ca sufletul e linistit si impacat! Stiu ca este foarte greu, sincer m-am izbit de ziduri reci, de oameni nepasatori, care li s-a parut curajul meu jignitor pentru satul meu, ei incercând din rasputeri sa ma demoralizeze si sa imi ia bruma de curaj! Dar nu ma voi impiedica… am copiii alaturi de mine, de la ei imi iau forta, o forta magnifica, ce nu imi da voie sa privesc decât inainte! Si pentru ei voi reusi!”
Confesiunile Petronelei Spoiala sunt pline de sinceritate si de limpezime, asemeni firavului fir de apa al Doftenei, ce se strecoara din inaltimile muntilor pentru a fi cuprinsa intr-o imbratisare continua de apele involburate ale Trotusului. Cu aceeasi franchete ea ne-a marturisit:”Stiu bine ca m-am nascut cu sufletul plin de pace, liniste si iubire… Toti ne nastem asa… Am inteles ca Dumnezeu a inconjurat > cu >, pentru a-l face sa vibreze. Fara liniste nimeni nu poate auzi respiratia firului de iarba, susurul izvoarelor, soaptele vântului, fosnetul frunzelor, salutul plin de iubire al florilor… Nu am simti miracolul vietii pe pamânt!! Lucrurile cu adevarat importante se petrec in liniste si in tacerea mintii. Nasterea, bucuria, respiratia, bataile inimii, rugaciunea de taina, iubirea, imbratisarea, daruirea, schimbarea anotimpurilor, rasariturile si apusurile, inflorirea si rodirea… tot ceea ce conteaza cu adevarat in vietile noastre se intâmpla in liniste. Ea este cea care ne ajuta ca sa ne adunam atunci când ne risipim, sa ne orientam când ne ratacim, sa ne intelegem atunci când ne judecam, sa iubim atunci când avem senzatia ca nimeni nu ne iubeste! Nimic si nimeni nu este mai de pret ca aceasta liniste, care face posibil dialogul neâtrerupt si nemijlocit cu inima noastra, cea care ne ajuta sa vedem, sa auzim, sa simtim, sa atingem”.

Gânduri in balanta

In „talgerul” trairilor Petronela Spoiala „picura si amarul” acestor zile:”Simt cum se scurge viata incetul cu incetul, minut cu minut… secunda cu secunda… Sunt satula de supravietuirea in jocul asta al omenirii, care este tot mai crud, pe zi ce trece… Sunt impinsa tot mai mult in bratele iluziilor, totul este atât de banal si nimic nu imi mai trezeste interesul si poftta de viata si culmea, nimic nu ma mai surprinde! Sufar prea mult pentru a mai putea stinge din intensitatea sentimentelor si trairilor mele, a dorintelor niciodata implinite… a sperantelor ramase fara ecou, ca un zid rece. Uneori nu imi doresc decât sa fiu neutra oricarui sentiment… Vreau sa imi golesc sufletul iar ecoul inimii mele sa ajunga in cea mai indepartata constelatie, sa se piarda in abisul universului, sa imi exilez sentimentele pe insula nepasarii, sa-mi eclipsez dorintele si nevoile, aspiratiile! Aceasta viata este roasa de prea multa dezamagire, de prea multa durere”. In strigatul dragostei sale se deslusesc si gândurile ce se opresc asupra … barbatului perfect. „Acesta, nu trebuie sa fie bogat – afirma Petronela Spoiala – si nu trebuie sa aiba o > sau sa vina cu > El este acela care iti ofera siguranta iubirii si care te determina sa il vezi cel mai frumos si sa fii cea mai frumoasa. Este omul care te face sa te bucuri si in bratele caruia gasesti tot ceea ce cauti; omul lânga care poti creste si impreuna cu care poti construi. Este omul lânga care te vezi incaruntind… M-as fi imprietenit cu fiecare om daca nu as fi stiut ca exista si tradare. Ajungem imagini, nu oameni ci imagini! Oamenii ne transforma, nu ne nasteam rai sau egoisti, doar ca fiecare esec ne injecteaza o doza de putere, ne fura bunatatea si inocenta cu care am fost inzestrati. Traim intr-o lume bizara, aiurita, fara orizont, fara nici un drum si fara nici un plan, bazata pe minciuna si pe manipulare… Eu sunt la fel mereu si totusi in fiecare zi alta. Sunt orgolioasa, misterioasa, calma… iubesc trecutul, iubesc prezentul si sunt indragostita de viitor. Sunt cea care pune totul la suflet, fara mila de mine si fara a ma gândi ce este in interiorul meu si nu stiu de ce imi chinui sufletul cu lucruri pe care altii nu le vad sau le ignora. Exista momente când ii invidiez pe cei care nu vad sau nu vor sa vada nimic… probabil sunt mai fericiti. Cel mai mult ma deprima când vad cu stupoare la televizor cum toata lumea vorbeste despre onoare, despre cinste, despre iubire… iar noi trebuie sa credem ca cei ce vorbesc stiu ce vorbesc si ca adevarul este la ei! Manipularea este ceva josnic, cu care nu ma impac niciodata! > din mine incepe sa vibreze când vede atâta fatarnicie… când oamenii care ne conduc ar trebui sa se gândeasca la noi, la popor si nu sa ne arate cât sunt ei de puternici! De ce atâta fatarnicie, de ce atâta manipulare? De ce nu se gândeste nimeni la copii, la batrâni, la cei bolnavi sau la cei cu adevarat saraci? Ma doare când simt atâta ura de la cei de la care ar fi trebuit sa gasim alinare… Am constiinta curata si stiu ca orice sentiment, chiar si ura, va iesi doar atunci când va trebui sa iasa!Mi-e sila de politica, de minciuni, de ipocrizie. Din tragediile unora se face show, din prostia altora se face talk – show si din restul drama. Ma uit la copiii mei si ma apuca bucuria si tristetea in acelasi timp. Bucuria – deoarece ei cu o asa sinceritate si naivitate spun >, >, >, constientizând foarte bine semnificatiile lor, incât orice lucru spus de un om matur e > Cu tristete ma uit deoarece realizez ca cu timpul, aceasta naivitate va trece si copiii mei se vor trezi in lumea unde > nu are nici un ecou si nimanui nu-i pasa de iubesti sincer sau te prefaci! Cu totii avem momente când suntem suparati pe lume, pe societatea in care traim si chiar pe tara noastra. Vrem sa uitam de suferinta apasatoare sau de supararile pe care le avem… Si atunci, ce facem? Pozam in oameni fericiti, ne mintim si ne amagim ca suntem bine… adesea zâmbim pentru a ne apara… De cele mai multe ori nu intelegem ceea ce se afla dincolo de un chip zâmbitor, nu ne place sa ne deschidem sufletul si ne inchidem in > noastra si tragem obloanele… Viata este frumoasa si urâta, plina de suferinta ori de bunatate ; este o lupta continua cu noi… Cunoastem putin si vorbim prea mult de semenii nostri, ne place sa ne dam cu parerea, sa facem supozitii, dar nu incercam sa aflam ce este in sufletul celui de lânga noi. Nu este drept sa judecam un om, dar putem invata multe de la cei din jur!”
La finalul „depanarii” firelor prinse in ‚caerul” acestor vremuri Petruta (Petronela) Spoiala, care interpreteaza cu o mare dragoste ritmurile melosului popular moldovenesc (fiind si creatoarea unor texte melodice deosebite), ne-a impartasit faptul ca a fost prezenta la emisiuni de televiziune realizate la Târgoviste iar peste câteva zile va filma la Constanta, fiind invitata emisiunii „Glas de frumos” (prezentata de Gheorghe Luca). Tot in aceasta luna va fi prezenta si la Galati intr-o emisiune de folclor moderata de Vasilica Tomu – o prietena de suflet a sa. Cu aceleasi cuvinte pline de pretuire si respect Petronela Spoiala ne-a vorbit si despre interpreta Maria Salaru „ce are un caracter de la care ai foarte multe de invatat!” Crezând cu tarie ca „folclorul este identitatea noastra si cei care il nesocotesc si il neaga, se neaga pe ei insisi”, Petronela Spoiala se afla acum la pragul aparitiei primului sau videoclip, in care sunt cuprinse acordurile > sufletului sau – „Cânt pentru copiii mei!”
Ion Moraru