“De doua mii de ani sta scris in cartea neamului nostru, stralucind pe firmamentul istoriei cu litere de foc, un nume scump: acela de crestin. Pe acesta Dumnezeu l-a harazit neamului nostru inca de la infiriparea sa ca popor si natie. Constiinta de credinta si de neam i-a calauzit pe romani, i-a animat, le-a incununat uneori crestetul cu nevestejitele cununi ale muceniciei… Sa nu uitam ca stramosii nostri tineau cu o mana plugul si cu cealalta sabia. In acelasi timp scriau si istoria; numai ca sulita le-a fost condei, sangele cerneala, glia le-a fost fila si cerul coperta. Apoi a mai fost si vitregia vremurilor neinduratoare cu acest umil al nostru popor, supus la grele incercari si care nu avea alt ocrotitor decat pe Dumnezeu si sabia Sa, dupa cum spunea Alexandru cel Bun unor inalti demnitari ai Bizantului”. Asa se deschide volumul redactat de preotul Mihai Ovidiu Ciobotaru, “Manastirea Bogdana, ctitoria si oamenii in freamatul vremii”, ce prezinta aproape idilic istoria acestui sfant lacas, primul document care atesta existenta sa fiind datat la 17 iulie 1634 (“Ordinul lui Vasile Voievod pentru niste vii la Crucea de Jos a Manastirii Bogdana”). Unul din staretii Manastirii Bogdana, arhimandritul Antonie Dumbrava (1851-1863), a relatat intr-un document din 1857: “istoria acestei monastiri poarta in tesatura sa intamplari vrednice de amintire, ce s-au strecurat prin decurgerea vremii de mai multi ani si viacuri si in a carora rastimpuri s-au insemnat mai multi barbati renumiti si virtuosi, care prin adevar si dreptate marturiseau crestinatatea, prin ravna si jertfe insufleteau patriotismul. Dintre care unul ce merita recunostinta amintirii este si raposatul logofat Solomon Barladeanul, fondatorul acestei monastiri, care prin ale sale fapte religioase si morale, prin ale sale simtaminte patriotice si nationale, s-a inaltat in treapta in care stau toti barbatii cei mari, ce-i avu candva tara noastra pana acum”. Sfintirea acestei biserici, despre care Paul de Alep nota ca “avea o pozitie prea frumoasa”, a avut loc la 2 august 1670. La sfintire, savarsita de Mitropolitul Moldovei, Ghedeon, a asistat si Patriarhul Ierusalimului Dositei iar in mare graba, la 5 august 1670, ctitorul Simion Barladeanul si-a incheiat “Testamentul” (el urmand sa plece impreuna cu alti boieri intr-o misiune diplomatica la Poarta Istanbulului).
Autorul volumului mentioneaza despre ctitorul Manastirii Bogdana: “Desi a ajuns inalt demnitar, bogat si binevazut in tara, el nu s-a inselat cu lacomia sau cu placerile care de obicei stapanesc pe cei bogati. Ci asemenea marilor patrioti si drepti de odinioara, impartindu-si averea sa, el a dat prima si cea mai insemnata parte lui Dumnezeu iar restul averii, chivernisind-o cu dreapta judecata, a lasat-o sotiei si unor rude. Cum moartea nu cruta pe nimeni, intocmirea din timp a «Testamentului» a fost folositoare caci in 1678 milostivul ctitor a trecut din viata aceasta tumultuoasa la cealalta, linistita si fara de griji”. Dincolo de incercarile prin care a trecut aceasta manastire (jefuiri, cutremurul din anul 1739, secularizarea averilor manastiresti, un incendiu in decembrie 1925), este evidentiata si activitatea culturala si social-filantropica a acesteia. Aici, Arhimandritul Teofilact a sustinut raspandirea cartilor iar Arhimandritul Antonie Dumbrava a construit in anul 1855 scoala din satul Bogdana, ce deservea invatarea de carte pentru zeci de sate din regiune. Acest arhimandrit a construit si doua biserici de mir, una in Valea Seaca si alta in satul Gutinas (in locul celei care a ars), si a primit inchinarea schitului numit Buciumii.
Timpul prigoanei
Cu adevarat devastator pentru aceasta manastire a fost Decretul 410 din 1959, ce a avut urmari din cele mai grele. Pana cronicarului volumului “Manastirea Bogdana, ctitoria si oamenii in freamatul vremii” se inconvoaie scriind despre acest eveniment: “Cate lacrimi amare nu s-au varsat atunci de toti vietuitorii sfantului locas! Ce durere de nedescris a cuprins inimile celor care ar fi preferat mai degraba moartea decat ruperea de locul sfant si mult iubit tuturor! Dar cei numiti pentru indeplinirea satanicescului ordin nu s-au lasat pana nu i-au scos pe toti monahii pe poarta manastirii. Abia atunci a inceput cu adevarat chinul, prin actiunea securitatii care, cu anchete si cazne, si-a implinit diabolica ei misiune. Sfatul Popular Bacau a hotarat trecerea Manastirii Bogdana in folosinta Ministerului Sanatatii si Prevederilor Sociale, pentru infiintarea aici a unui camin de neuropsihiatrie… In 1975 bolnavii au fost transferati la Miercurea Ciuc iar manastirea a fost cedata, fara avizul Episcopiei, Ministerului Educatiei si Invatamantului, care a organizat aici o tabara pentru pioneri si scolari”.
In urma cutremurului din anul 1977 cladirile manastirii au avut de suferit mari avarii si in aceste conditii Consiliul Popular al judetului Bacau a acceptat retrocedarea intregului complex, la 17 mai 1977, Episcopiei Romanului si Husilor. Astfel, aprobandu-se infiintarea unui muzeu, aici a revenit parintele Isaiia Tugurlan insotit de maica stareta Cristofora. Chipul acestui parinte este pastrat cu evlavie de catre oamenii de pe Valea Bogdanei, deoarece ignorand pericolele ce-i stateau in fata a reusit sa-i dea stralucire acestei manastiri. Visul sau a prins viata cu adevarat dupa 1990 si – noteaza cronicarul – “desi slabit de batranete si macinat de boala, nu a incetat sa ofere exemplul sau personal, punerea sa de jertfa. Pe de o parte o jerfa de sine in care a fost consecvent pe tot parcursul vietii -savarsindu-se din aceasta lume in ziua de 8 aprilie 2001- in orice conditii de stramtorare sau de bunastare, de mediu social nefavorabil sau de boala, nu s-a abatut de la promisiunea facuta lui Dumnezeu sa nu bea bauturi alcoolice si sa nu manance carne. Pe de alta parte, nu considera ca a fi preot inseamna a nu munci si in viata de zi cu zi isi asuma orice risc”.
La vremurile de azi…
Pasind pe sub turnul clopotnitei Manastirii Bogdana (ale carui inceputuri au ramas acoperite cu un val de taina pana in zilele de azi), in cautarea linistii duhovnicesti a sufletului, esti fermecat de cateva ganduri inscriptionate sub bolta acestui turn: “Munca impletita cu rugaciunea dau vietuitorilor sfintei manastiri pace, multumire sufleteasca si bucurii de care cei ce nu practica aceste indeletniciri sub ascultare nu au parte iar in plan vazut acestea se materializeaza in frumoase imagini care se infatiseaza pelerinului pios, ce doreste sa se impartaseasca de sfintele binecuvantari ale inaintasilor nostri si sa guste fie din dulceata slujbelor, fie din pacea si linistea adanca ce domneste peste batrana manastire Bogdana. Multe si grele au fost incercarile prin care a trecut manastirea de-a lungul vremii insa monahii nu au dat inapoi si nici nu s-au abatut de la indatoririle lor, pasind peste fiecare obstacol mai intariti in credinta lor, contribuind cu toata dragostea prin viata lor de zi cu zi la propasire si mantuire, sporindu-si in acelasi timp si bogatia lor sufleteasca”. Aceste ganduri sunt continuate de maica ce este ghid al Manastirii Bogdana, cuvintele sale impletind lucruri din trecutul si prezentul vremurilor, care ne cuprind asemeni unor nori negri. La vizita unui grup al mai multor generatii, aceasta a spus: “In anul 1959, la aplicarea Decretului 410, un numar de 70 de calugari au fost alungati din Manastirea Bogdana, pentru a se integra in societate, sa se angajeze si sa se casatoreasca. Acest decret a fost «un plan al vrajmasului», vreme de 17 ani, Manastirea Bogdana fiind spital de psihiatrie, aici fiind oameni ce legau vacile de usile bisericii. Intoarcerea parintelui Isaiia in anul 1977 a facut, prin felul sau de a lucra cu oamenii, sa-i modeleze pe acestia. El a avut curajul si nebunia de a realiza toate aceste frumuseti, ce incanta ochiul, mangaie sufletul si vindeca ranile de tot felul; acestea s-au facut cu multa jertfa si renuntari. Intre 1977-1989 se stia ca aici e un muzeu cu imprejurimi foarte frumoase… Nu exista libertatea de a face ceea ce vrei… Prin 1980 era sa fie arestat parintele Isaiia; Ministerul Culturii a trimis sa constate neregulile de aici dar acolo unde-i Dumnezeu, verdictul este minunat: consilierul ministerului, Vasile Dragut, a mentionat: «Ceea ce a facut acest om aici este minunat si nu am nimic a spune». Iar prima slujba religioasa, fara oprelisti, a fost aici in ziua de 25 decembrie 1989”.
Despre aceste timpuri, grupul de vizitatori ce a pasit in vizita la Manastirea Bogdana a putut afla de la slujitoarea intru credinta a acesteia ca “omul se bucura la lucrurile trecatoare, dar noi trebuie ca sa pastram lucrurile noastre. Pentru ca Romania sa nu fie doar numele scris pe harta ci ceva sa ne mentina, sa nu ne desradacineze. Noi suntem un popor care trebuie sa fie unit intotdeauna. Fiecare perioada de timp are greutatile ei si trebuie gasita calea pentru a nu-i da «vrajmasului» prilejul de a se bucura inainte. Acum ne-am indepartat de Dumnezeu pentru ca ne-am invatat cu mai mult confort. Inainte de 1989 oamenii erau «stransi cu usa» si era cu mai mult respect fata de celalalt iar acum in democratie, oamenii sunt ca fiarele! Noi nu mai traim cum simtim, ci cum ne spun altii! In plus, nu putem spune ca Europa nu are lucruri bune, dar noi am luat ce a fost mai rau”.
Ion Moraru
