Balaci … Ilie Balaci. La doar 62 de ani ne-a parasit si cel mai iubit sportiv al Olteniei. Si nu a plecat spre tarile arabe, ci s-a grabit pentru revederea cu un alt titan, Gicu Dobrin. Careul de asi al geniilor fotbalului romanesc de dupa 1970 (Hagi, Balaci, Dobrin, Marcel Raducanu, asta-i ordinea mea !), care se transformase intr-un full ciuntit (odata cu disparitia “Gascanului”), s-a convertit astazi in doua perechi inegalabile: una aici si alta dincolo. Nascut la 8 septembrie 1956 (la 9 ani dupa Dobrin si cu 9 inaintea lui Hagi!) in Bistretul doljean, “minunea blonda” avea sa debuteze in Divizia A la nici 17 ani (august 1973, 1-1 ci Jiul) si la nationala la doar 17 ani, 6 luni si 10 zile (martie 1974, 0-1 cu Franta)! Ramane astfel cel mai tanar debutant in nationala, dintre marii fotbalisti ai neamului, cei care i-au depasit ulterior recordul fiind doar jucatori de fotbal. De fapt Balaci va ramane in analele fotbalului ca semetul care nu juca, ci se juca ! Se juca cu mingea, cu adversarii (sarmanul Gentile !) si cu tot ce parea inferior sie si stilului sau. Nonconformistul oltean nascut in acelasi an cu un alt titan al sportului mondial, de aceiasi factura (Bjorn Borg) a fost marcat de numarul 8, cifra infinitului rasturnat. Desi a mai jucat si cu 9 sau 11, genialul Balaci va dainui peste ani ca optarul de aur al “campioanei unei mari iubiri”. Daca Oblemenco a fost tunarul iar Stefanescu capitanul “Craiovei maxima”, Ilie Balaci va ramane adevaratul ei lider. A marcat doar 8 goluri pentru Romania, dar ne-a incantat cu driblingurile si spiritul sau de sacrificiu. Curajul si tupeul sau afisate in teren si nu numai au facut din imaginea marelui Ilie un toreador pentru care dreptunghiul verde a ramas o corida mult prea limitata. Nonsalanta si personalitatea din jocul lui Balaci vor dainui in inima si mintea iubitorului de fotbal alaturi de zvapaiatele sale plete blonde rostuite de ictusul adversarilor. Din nefericire cariera si viata lui Iliuta au ars mult prea repede. La 27 de ani si jumatate (februarie 1984) intr-un banal meci de la Baia Mare, anonimul Arezanov avea sa-i produca o ruptura de ligamente, accidentare ce va grabi ireparabil finalul carierei. Ciudat e ca “atentatorul” a inscris unicul gol al partidei si al carierei sale, pagubind astfel “Craiova Maxima” si nationala Romaniei de liderul ei de facto!
Dezamagitor ramane modul in care Balaci a aflat ca nu va merge la Euro 1984, cand nimeni, inclusiv Lucescu nu a avut curajul sa-i comunice … sentinta. Intr-o Romanie saraca si izolata nimeni nu i-a intins o mana spre a-l ajuta sa se opereze in strainatate, desi Balaci devenise un bun national. Asa se face ca Universitatea isi “arunca” liderul care ajunge in campionatul viitor (1985) la FC Olt. De aici ultimul ajutor vine chiar de la Lucescu, care il transfera pentru doua sezoane la Dinamo (cea mai mare rivala a oltenilor!). Din nefericire, genunchiul lui Balaci nu-si va mai reveni niciodata si astfel in decembrie 1987 va juca ultimul sau meci in prima divizie a Romaniei (3-1 cu Otelul). Desi in septembrie 1988 va veni si ziua ultimul sau meci in nationala (4-0 cu Austria) adevarata sa cariera, la nivelul cel mai inalt, s-a incheiat la nici 28 de ani ! Asa cum multi au spus-o si putini au recunoscut-o, “Craiova maxima” s-a nascut cu Balaci si a murit odata cu el. Odata cu genunchiul sau stang (pe care se sprijinea in fandarile inconfundabile) s-a prabusit si creierul imensei echipe de pe malul stang al Jiului.
Nici ca antrenor Balaci, nu a trecut neinsemnat prin viata. Din 1991 si pana in 2004 “minunea blonda” avea sa castige 11 trofee in zona Golfului, acolo unde alte nume celebre n-au rezistat nici macar un campionat intreg! Insa replica sa acida, arderea exploziva si mandria olteneasca l-au tinut departe de fotbalul romanesc si chiar de marea sa iubire, Universitatea! Dupa doua incercari (1998 la un incident cu arbitrul Huzu si 2001) Balaci va ramane un personaj discret si indiferent al fotbalului autohton. Mult prea izolat pentru valoarea sa si pentru imensitatea numelui purtat. Sunt ferm convins ca cel putin Craiova si tot ce tine de Universitatea au ramas datori marelui Ilie. Au avut atata timp sa-i multumeasca, macar cu un meci de retragere, dar altele au fost interesele prin maruntaiele Baniei. Astazi familia genialului Balaci a dat o palma tuturor care au condus Craiova fotbalistica din 1990 incoace. Pledand pentru disputarea partidei cu FCSB, Lorena si ai sai au facut ca aceasta intalnire sa devina meciul de retragere al iubitului sau parinte, Ilie Balaci ! Si ce meci … cu cea mai mare rivala a lui … Steaua (odata ce a jucat si la Dinamo)! O alta palma data de sus, poate chiar de Iliuta, este incredibilul autogol marcat de olteni … chiar in minutul 8! Sper ca pana la final jucatorii sa-i respecte memoria (marcand macar o data) si sa indrepte greselile trecutului!
Acum incepe mitanul al doilea …gata! Ssssst, liniste va rog ! Se retrage Balaci!
Dumnezeu sa te odihneasca, print al Baniei!
P.S.: Mult timp dupa ce l-am vazut pe Ianis Hagi marcand intr-un meci la juniori doua goluri: unul cu dreptul din lovitura libera si altul cu stangul din penalty, nu reuseam sa-mi aduc aminte la ce mare fotbalist roman am mai vazut asta. Ei bine Balaci, e unicul fotbalist roman pe care eu l-am vazut marcand din lovitura libera cu ambele picioare: cu dreptul (cu Elevtia 1981 si multe altele) si cu stangul (cu Benfica 1982, in semifinala UEFA). De asta imi permit sa sustin ca Ianis aduce in joc mai mult cu Balaci … decat cu Hagi!
Si apropo trufia cu privitul intr-o directie si pasa in alta directie, vazuta la Ronaldinho, Zidane si la Cristiano Ronaldo, eu am identificat-o mai intai la Balaci (vezi pasa la golul lui Boloni, cu Italia)… si asta acum … peste 3 decenii!
Prof. Nelu Masala, Onesti
