Neliniste si implinire

Continuam sa prezentam din vorbele frumoase despre batranete pe care Andrei Plesu le-a rostit la Alba Iulia, in aceasta vara la Festivalul “Dilema Veche”, o manifestare care este atipica obisnuitelor “festivaluri ale verii” ori zilelor oraselor si mai nou … si a satelor: “Origen spune ca, in Scriptura, varsta nu e cuplata cu ideea de intelepciune. Nu batrinii longevivi sint neaparat cei valorificati drept intelepti, ci doar cei putini carora li se spune, ca in cazul lui Avraam, «cei plini de zile». Ca sa ilustrez inca o data ce pozitie echivoca are batranetea in ambianta crestina, trebuie sa amintesc si de faptul ca, de pilda, in evangheliile sinoptice, cuvintul «batran» (presbyteros) apare de 25 de ori, si anume, in majoritatea cazurilor, intr-un sens mai curand negativ. Batranii despre care e vorba in cele trei evanghelii sunt cei care, impreuna cu arhiereii si carturarii evrei, fac parte din institutia care il judeca pe Iisus si il condamna. Batrinii sint purtatorii unei traditii obosite, anchilozate, dure. Abia in scrierile Sfintului Pavel si in epistolele sobornicesti apare ideea de «presbyteros» ca preot al noii comunitati, ca lider al noii orientari religioase. (…) M-as referi si la textul despre batrinete, al lui Cicero («De senectute»), pe care l-a scris cind avea 62 de ani. Cicero isi incepe discursul, constatand ca, desi toti vrem sa ajungem la adanci batrineti, cum ajungem acolo, incepem sa bombanim. Spunem ca e oribil sa fim batrini, desi asta ne-am dorit tot timpul: sa traim cat mai mult. Altii spun ca batranetea se poate accepta, dar ca vine, totusi, prea repede. Ce inseamna «prea repede»? Virstele vin cind vine sorocul lor si a dori sa le modifici ritmul de instalare, este o forma de nebunie. Spunem vreodata ca tineretea «a venit prea repede»? Constantin Noica spunea adesea ca omul e singura fiinta vie care nu se coace niciodata. Care intotdeauna poate sa mai faca citiva pasi in plus, in formarea de sine. Din punctul acesta de vedere nu exista limite, iar problema batranetii, a termenelor, a varstelor ar trebui sa ne fie indiferenta. Un filozof grec, Gorgias, care a trait foarte mult (107 ani – o mare performanta, in momentul in care media de viata in lumea antica era undeva intre 25 si 30 de ani), cand a fost intrebat cum e sa ai o asemenea varsta, a raspuns: “Nu am nimic de reprosat batranetii.” Cicero spune ca necazurile pe care le ai la batranete nu vin de la virsta. Vin de la ce ai facut pana in momentul in care ai imbatranit. Si cu corpul tau, si cu gindurile tale, si cu sufletul tau. E plin de batrani frumosi. In istoria Antichitatii, ii pomeneste Cicero insusi, de la Homer si Hesiod, la Platon, la Democrit si Diogene, toti acesti oameni au trait mult, au fost productivi si nu si-au facut de rusine varsta. Cicero spune ca, in general, batranetea e socotita odiosa pentru patru motive. Primul este ca trebuie sa te retragi din viata activa. Contraargumentele lui Cicero sint de ordinul urmator: retragerea e, de fapt, o sansa, pentru ca poti sa te dedici integral vietii contemplative, adica vietii de reflectie, de analiza si de intelegere, pe care n-ai putut s-o practici cata vreme erai angajat zi de zi in viata cetatii sau in viata ta profesionala. Cum va spuneam, si creativitatea celui care se concentreaza pe viata
contemplativa este integrala, cand omul este, totusi, sanatos. Dar si cand e bolnav. Bach, care a compus lucruri formidabile la batranete, avea toate bolile imaginabile dar nimic nu l-a impedicat sa faca ce a facut… Asadar, obiectia cu retragerea din viata activa nu tine, pentru ca ai beneficiile contemplative specifice. Al doilea lucru trist: subrezirea corpului. Nu putem sa fim atit de optimisti, incat sa spunem ca batrinetea e scutita de neplaceri. Adevarul e ca sunt foarte multe neplaceri. Si ca n-ai cum sa nu te plangi din ce in ce mai des. Exercitiul lamentatiei devine o ocupatie zilnica. Te plingi ca nu mai ai puterea tineretii, ca nu mai ai memoria de
altadata etc. Insa cata putere vrei? Vrei sa fii puternic ca un elefant? Ai vrut in tinerete sa ai puterea unui elefant? Si ce fel de putere vrei? Daca ai avea de ales – spune Cicero – intre a fi gladiator si a fi Platon, ce ai prefera? Sa nu-mi spuneti ca ati vrea sa fiti Platon cu niste muschi de gladiator, pentru ca nu tine, trebuie sa te specializezi, la un moment dat… Depinde ce intelegem prin «putere», depinde de functionalitatea ei, depinde de modul cum o folosim. Al treilea necaz: declinul placerilor senzuale. Cicero ne reaminteste ca toata viata noastra ni s-a spus, de catre cei mai varsta, de catre profesori si maestri, ca e bine sa ne controlam senzualitatea, ca e bine sa ne purtam atent cu aceasta ispita, care e atat de atragatoare si atit de riscanta. De obicei, nu reusim. Ei bine, la batrinete capatam pe gratis, ce n-am obtinut prin efort, la tinerete. Sa zicem mersi ca, fara nici un fel de bataie de cap, suntem in sfirsit in situatia de a detine virtutea. Batrinetea se bucura de alte placeri. Una dintre ele e sa fii inconjurat de tineri si sa fii iubit de tineri. Nimic nu e mai rasplatitor pentru un om batran, decit entuziasmul unor tineri care il respecta si care descopera in acest fel, citeva virtuti pe care le pierd, in general, oamenii in ziua de azi: politetea, respectul, filialitatea s.a.m.d.
In sfirsit, a patra problema legata de batrinete e ca se simte pe aproape moartea. Cicero se straduieste sa ne vindece de aceasta spaima. Replica lui Constantin Noica la acest subiect era: «E foarte curios. Se moare de milioane de ani si lumea nu s-a invatat cu asta.». Ideea «as vrea sa iau totul de la inceput» – spune el – e din punct de vedere sportiv, inacceptabila. Un om care a incheiat o cursa, nu vrea niciodata, cand ajunge la capat, sa revina la linia de plecare … Inchei cu o vorba de duh, a unui psiholog american, James Hillman, care a scris o carte intreaga despre batranete: «A fi batrin e o aventura. Sa iesi din cada si sa ajungi la telefon sau pur si simplu sa cobori cateva trepte implica tot atitea riscuri ca o calatorie prin desertul Gobi , calare pe o camila.» Va doresc sa aveti puterea, curajul si curiozitatea sa parcurgeti aceasta aventura, binedispusi”.