Odata cu plecarea Regelui Mihai dintre noi dispare si ultimul dintre sefii de stat care au participat la incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial. El a fost decorat pentru scurtarea razboiului atat de sovietici, cat si de americani. Harry Truman presedintele Statelor Unite ii scria in 1946, alaturi de cea mai inalta decoratie americana pe care i-o trimitea la Bucuresti ca “el, Regele Mihai a reusit sa dea inspiratie, un tel si o directie fortelor interne”, atunci cand a trecut de partea Aliatilor si ca “in culminarea eforturilor sale, pe 23 august 1944, desi capitala lui era inca dominata de trupele germane, el personal, din propria lui initiativa, si in completa nepasare pentru siguranta lui personala, a dat semnalul pentru o lovitura de stat”, in urma careia “Romania a fost eliberata de sub controlul nazist”. Constantin Argentoianu, om politic influent in lumea interbelica si pentru o scurta perioada prim-ministru, povesteste ca Regele Mihai, spre deosebire de partidele din Opozitie (liberalii si taranistii) a inteles mai repede pericolul din spatele Partidului Comunist, care in 1944 avea in Romania doar cateva sute de membri. Regele Mihai si-a dat seama insa ca in spatele lor se afla armata sovietica si puternicii lideri de la Moscova. In putinul ragaz pe care l-a avut pentru a-si arata calitatile, Regele a demonstrat ca a fost un adevarat om de stat. A luat repede decizii foarte complicate, a stiut cum si cu cine sa negocieze, a intrevazut de la inceput de unde vin pericolele, pe cine sa se bazeze si cum sa faca sa salveze lucrurile pe ultima suta de metri. In 1944 cand prin hotararea lui Romania i-a intors spatele lui Hitler, Mihai avea doar 23 de ani. Pana atunci fusese captivul dictaturii maresalului Ion Antonescu si apoi al comunistilor, din februarie 1945, cand adjunctul diplomatiei sovietice Andrei Visinski ajunge la Bucuresti. Fostul procuror general din timpul marilor procese politice de la Moscova fusese trimis in Romania pentru a le arata Aliatilor ca URSS isi ia in primire spatiul convenit de curand la Ialta. “Ialta sunt eu” i-ar fi spus Visinski Regelui Mihai batand cu pumnul in masa, cand Suveranul i-a amintit ca potrivit Acordului in Romania ca si in celelalte state negociate de occidentali si URSS in Crimeea trebuiau instalate guverne democratice care sa pregateasca alegeri libere. Regele Mihai a fost nevoit sa accepte in fruntea guvernului o marioneta a Moscovei, Petru Groza, sa priveasca neputincios prezenta trupelor sovietice de ocupatie si in cele din urma sa vada cum au fost falsificate alegerile din noiembrie 1946. Atunci, Mihai ramasese ultimul obstacol in instalarea totala a comunismului in Romania. La inceput, a crezut ca va fi sprijinit de Washington si de Londra, a declansat o “greva regala” refuzand sa mai semneze documentele de stat, dar in cele din urma si-a dat seama ca era singur.
In 30 decembrie 1947, Regele a fost santajat sa abdice. Potrivit propriilor declaratii, Mihai ar fi fost amenintat ca cei o mie de studenti aflati in arestul politiei vor fi impuscati. In plus, chiar premierul Petru Groza i-ar fi cerut sa abdice cu pistolul in mana, spunandu-i “vedeti Dvs, nu vreau sa am aceeasi soarta ca Antonescu”. La 26 de ani, Mihai pleaca din Romania, izgonit de sovietici, dupa doua domnii scurte, una care a inceput cand avea doar sase ani, intre 1927 si 1930 si cealalta care a debutat in 1940, cand el avea 19 ani. Crescut in apropierea unui tata autoritar si excentric, cum a fost Carol al II-lea, despartit de mama lui,Elena de Grecia la o varsta frageda, Mihai a cunoscut, poate, prea devreme tristetea. A trait in exil de la sfarsitul anului 1947 pana in 1997, cand i s-a redat cetatenia romana si i s-a permis sa se intoarca in tara. Are cinci fete si a fost intr-un fel obligat sa renunte la traditia si legea monarhiei autohtone care stipula ca in lipsa de descendenti pe linie masculina, succesiunea tronului s-ar cuveni celui mai in varsta dintre frati, sau descendenti pe linie barbateasca. Imediat dupa caderea comunismului, Regelui i-a fost interzisa venirea in tara, de teama ca nu cumva pe un val emotional monarhia sa devina o solutie politica pentru Romania. Propaganda si gesturile politicienilor post-comunisti au reusit sa duca in derizoriu aceasta optiune. Apoi, dupa 2000, Mihai a fost nevoit sa accepte unele compromisuri cu puterea de la Bucuresti, pentru a-si recupera bunurile luate cu japca de regimul comunist. Nu s-a intors insa niciodata definitiv in Romania, venea de marile sarbatori pe care le petrecea mai cu seama la Palatul de la Savarsin, dar a continuat sa traiasca in Elvetia, tara exilului sau si locul in care si-a gasit sfarsitul.
