Orasul medieval Targu Trotus in secolele XIV-XVII (II)

Orasul Trotus s-a format ca urmare a prosperitatii economice, a mediului geografic favorabil, a existentei bogatiilor solului si subsolului – mai ales a sarii din apropiere. Aparitia acestui centru urban a fost determinata de cresterea demografica a populatiei, dar si de dezvoltarea mestesugurilor si comertului. Se pare ca inceputul exploatarii sarii in mod organizat se datoreaza la Tg. Trotus unor mineri maramureseni. Cu o veche traditie in exploatarea sarii, acestia sunt ocolasii de Trotus, amintiti la sfarsitul secolului al XIV- lea. Alaturi de ei, intre mineri au fost si multi secui, care au trecut in mare numar in Moldova la sfarsitul secolului al XV-lea, din cauza persecutiilor lui Stefan Bathory, voievodul Transilvaniei. Din timpul lui Stefan cel Mare putem vorbi de „savgai” – adevaratii mineri. Instituirea monopolului domnesc asupra sarii, la mijlocul secolului al XV-lea, aducea venituri insemnate domniei. Relatiile comerciale ale orasului Targu Trotus sunt indicate in 1480-1481 in registrele brasovene. Prin actul lui Stefan cel Mare de la 21 noiembrie 1486, acesta intareste lui Ioan Ulah a treia parte din satul Duhtana pe Trotus (Dofteana de azi), cumparata de la Cerna, fiica lui Balea de la Trotus. In timpul voievodului Petru I Musat (1375-1391), observatiile arheologice au dovedit ca orasenii de la Trotus au ridicat o biserica de lemn cu fundatia de piatra. Biserica a fost cuprinsa de un incendiu, probabil la mijlocul secolului al XV-lea, a fost refacuta, dar, spre sfarsitul aceluiasi secol, s-a produs un alt incendiu. Sub aceasta arsura s-a gasit si unul dintre cele mai interesante morminte, cu o piatra de inscriptie in limba slavona. In epoca lui Stefan cel Mare, orasenii de la Trotus ridica biserica din zid, cu pietre de rau si acoperis din sindila.

Cercetarile au relevat ca in secolul al XVI-lea orasul Targu Trotus devenise unul dintre cele mai importante centre urbane ale Moldovei, situat intr-o zona geografica deosebita. In reteaua de comunicatii spre Transilvania, a fost un centru vamal important pentru Moldova, un loc de atractie pentru negustori si mestesugari, cu activitate comerciala. Prin contactul cu Transilvania, Targu Trotus era menit sa devina un punct vamal, cele mai importante drumuri comerciale ca vechime si trafic fiind drumul Brasovului, al Ocnei si al Ghimesului. In secolul al XV-lea apare o inflorire a comertului. La Trotus erau mestesugari, morari, macelari, blanari, fierari, berari, zugravi etc.. Negustorii din Trotus faceau un comert activ peste hotarele Moldovei, mai cu seama in Transilvania, cu Brasovul (si invers). In vremea lui Stefan cel Mare au fost luate masuri de aparare a intereselor orasenilor moldoveni. Anton, camarasul de la Ocna, vestea negustorilor din Brasov ca domnul Moldovei apara interesele orasenilor. Pe vremea lui Alexandru Lapusneanu, negustorii din Transilvania erau vestiti ca domnul Moldovei a oranduit sa fie patru balciuri pe an la Targu Trotus, anume la 26 septembrie, 8 noiembrie, 16 ianuarie si in a treia duminica dupa Pasti. Dupa cum reiese din registrele brasovene, negustorii din orasele moldovene detineau un rol de frunte in comertul cu Brasovul. Si in secolul al XVII- lea, in Trotus comerciantii isi deschid numeroase pravalii, unde isi desfac produsele. La targurile periodice veneau negustori din mai multe tari. Intr-o „relatiune asupra Moldovei” facuta in 1632 de franciscanul Paulo Bonici (care a trait la Brasov mai bine de noua ani), se mentioneaza ca „orasul Trotus este «schela» Moldovei pentru Tara Secuilor”. Pecetea Targului Trotus avea ca emblema un brat cu un ciocan in mana, aratand astfel exploatarea sarii in apropiere. In secolul al XVII-lea se observa o stagnare, cauzata si de desele interventii ale trupelor straine, tatarasti, turcesti, poloneze si unguresti, care au loc in Valea Trotusului. Decaderea orasului la sfarsitul secolului al XVII-lea determina multi oraseni sa se refugieze intr-o zona aparata natural, pe locul unde va lua fiinta Targu Ocna. Asa cum relata ofiterul suedez Erasmus in decembrie 1712 si ianuarie 1714, in trecere prin Trotus, „orasul era total ruinat” (dupa cum mentioneaza si eminentul profesor Corneliu Stoica in lucrarea sa „Istoria orasului Targu Ocna”). Treptat, Tg. Ocna devine o asezare vestita, care pune in umbra toate asezarile vecine. Trebuie sa avem in vedere ca Targu Trotus a avut un rol important in nasterea asezarii vecine, mai ales prin populatia cu diverse meserii legate de ocna. (va urma)
prof. Romica Cernea