Pe timpurile cand activam ca profesoara, la Scoala Generala din Oituz, apoi, la Liceul de Gimnastica din Onesti, am initiat, cu elevii mei, multe activitati culturale, care vizau locurile de importanta istorica. In comuna Oituz exista un impunator Monument al Eroilor Cavaleristi. In Onesti, la fel. Am facut excursii cu elevii si in alte localitati, care erau incarcate de semnificatii istorice, precum Magura, Ciresoaia, Casin, Poiana Sarata ori Cosna. In toate aceste locuri au fost amplasate monumente dedicate eroilor romani din Razboiul pentru Reintregirea Neamului. Dar sentimentele si emotiile resimtite pe atunci nu se pot compara cu profunzimea si amploarea trairilor incercate in zilele de 9 si 10 mai, cu prilejul participarii la pelerinajul organizat de catre Arhiepiscopia Romanului si Bacaului, in parteneriat cu Arhiepiscopia Ortodoxa Alba Iulia.
Ideea unui pelerinaj de amploare la Alba Iulia, in An Centenar, exact in zilele 9-10 mai, a rodit la Arhiepiscopia Romanului si a Bacaului. Astfel, a luat nastere un parteneriat intre doua arhiepiscopii-surori, in baza unei legaturi istorice si geografice dintre ele. In Alba Iulia au fost finalizate eforturile strategice si luptele eroice, date pentru marele ideal al romanilor, iar pe plaiurile moldovene, in vaile Oituzului, Trotusului, Casinului si Slanicului, s-au desfasurat bataliile decisive, pentru a opri inaintarea fortelor straine inspre Moldova.
Pentru realizarea unui asemenea proiect, au fost mobilizate toate parohiile judetului Bacau, implicit organizatia de tineret ASCOR Bacau (Asociatia Studentilor Crestin Ortodocsi Romani, Filiala Sfantul Mare Mucenic Dimitrie). Numarul pelerinilor s-a ridicat la aproape o mie de credinciosi, multi dintre acestia, fericiti ca au un asemenea privilegiu, au tinut sa-si manifeste sentimentele in mod expres, fie imbracand costume nationale, fie prinzandu-si la piept cocarde special confectionate, fie purtand steaguri tricolore ori pancarte simbolice, fie intonand, in autocar si pe strazile Alba Iuliei, cantece patriotice adecvate momentului. Numai din zona Protopopiatului Onesti au pornit 12 autocare, cu credinciosi insotiti de preotii lor.
Programul pelerinajului a fost stabilit din timp, acesta includea, pentru ziua de 9 mai, si vizitarea unor manastiri transilvanene: Sambata de Sus, Prislop (cu posibilitatea inchinarii la mormantul lui Arsenie Boca) si Remeti. Joi, pe 10 mai, am participat cu totii la Sfanta Liturghie inchinata pomenirii eroilor si martirilor, in Catedrala Reintregirii Neamului din Alba Iulia, oficiata fiind de catre IPS Ioachim Bacauanul, Arhiepiscopul Romanului si Bacaului, si de catre IPS Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei.
Monumentala Catedrala a devenit arhiplina si in cuvantul de folos ziditor, rostit de IPS Ioachim, a fost foarte bine punctat scopul si mesajului demersului proiectat, si anume: ” Pelerinajul este un mod personal de a recupera istoria si timpul. Incercam sa ne regasim pe noi insine, prin a ne marturisi credinta, prin a ne oferi jertfa de multumire pentru infaptuirile inaintasilor nostri, prin a constientiza datoria noastra de mostenitori ai Marelui Act de la 1918, pentru a-i omagia pe fauritorii Romaniei moderne, prin a nu uita cine suntem, precum si de a ne contura sufleteste mult mai adanc care ne este datoria intru viitor, ce mesaj vom transmite generatiilor de dupa noi, intru pastrarea identitatii noastre nationale si spirituale.”
Evocand trecutul eroic bacauan, Arhiepiscopul Ioachim a provocat trairi inaltatoare in sufletele credinciosilor, cand afirma urmatoarele: “Atunci, Valea Oituzului constituia o reduta, iar muntii au devenit o Catedrala naturala, de unde s-au inaltat spre cer rugaciunile soldatilor pentru biruinta. Caci acesta era singurul punct pe harta tarii, care mai intretinea speranta izbanzii.” Apoi, vorbitorul de la sfantul altar a facut referire la actualitatea romaneasca, cand multi dintre-ai nostri s-au imprastiat prin lume. Fructificand momentul, acesta s-a aratat profund convins ca pelerinajul ar putea sa devina un prilej de angajament solemn, care sa refaca, in mod simbolic, unirea in spirit a romanilor de astazi si de maine. Unirea nu ar trebui sa constituie doar un moment comemorativ de pomenire, la zile mari, ci sa aduca in actualitate jertfa suprema a eroilor pentru libertatea si demnitatea noastra. «Daca noi am fost alesi de Dumnezeu sa fim generatia centenara, atunci sa impletim intr-un urias buchet rugaciunile noastre de multumire» si cele pentru sfanta pomenire a martirilor inaintasi!”
La randul sau, IPS Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, si-a inceput predica printr-o scurta expunere a evenimentelor istorice, care au pregatit Marea Unire si care au faurit Romania, stat modern, suveran si independent. Evocand vicisitudinile istoriei, accentul a fost pus pe eroismul luptatorilor romani, caci ei au reusit sa biruiasca un potrivnic mult superior, atat numeric, cat si ca forta militara. Subliniind ideea ca Unirea este cel mai de seama eveniment din istoria noastra a tuturor vremurilor, rostitorul cuvintelor ziditoare si-a intarit mesajul printr-un emotionant citat din Nicolae Iorga: “O zi mai mare nu se poate!” Cu vizibila emotie in glas, Arhiepiscopul Irineu marturiseste: “Pentru romanii din Transilvania, care trecusera prin mari si indelungi suferinte, anul 1918 marca o era noua”.
De altfel, intreaga pledoarie pentru omagierea eroilor si martirilor Unirii a fost cladita in jurul unei idei centrale, anume: puterea credintei in Dumnezeu. In acest sens, vorbitorul a definit credinta drept “calauzitoarea permanenta a romanilor in acele vremuri grele si de cumpana, cea care a contribuit in mod hotarator la dezvoltarea unor trasaturi caracteristice romanilor: omenia, iubirea de glie, spiritul de sacrificiu si unitatea sufleteasca, de gandire si de simtire. Credinta fost mai puternica decat ura si vrajmasia. Ea a fost pentru noi arma de biruinta si scut de aparare.” Pledoaria aceasta a fost impodobita, catre final, cu un elocvent si emotionant citat dintr-o poezie a lui Ioan Iacob Hozevitul. Strofa citata face parte din cunoscutul poem, intitulat chiar “Imnul credintei”.
“Cand valurile ameninta
Ca sa scufunde “luntrea mea”,
In tine sfanta mea credinta,
Ma sprijinesc de-a pururea.”
La terminarea celor doua predici ziditoare, cei doi parteneri ai actiunii, – care, in mod sigur va deveni memorabila! -, a sosit momentul darurilor reciproce. Din partea oaspetilor, a Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului, au fost oferite urmatoarele: documentul oficial de consfintire a evenimentului, un hrisov numit “Actul de An Centenar”, o icoana originala a Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, o lucrare artizanala-unicat, un vesmant realizat in culorile tricolorului, o placheta in bronz, reprezentand harta Romaniei Mari, precum si un frumos buchet de flori. Din partea Arhiepiscopiei Alba Iuliei, au fost oferite daruri similare, incarcate si ele de semnificatiile momentului, ca sa consemneze locul si rostul acestui pelerinaj memorabil, spre pilda roditoare pentru generatiile ce vor urma.
Dupa liturghie, toti cei o mie de pelerinii au fost invitati la o masa festiva. Organizarea a fost impecabila, multumind, ba chiar uimind in mod placut pe aceia ce au avut privilegiul sa fie la Alba Iulia, in acele zile binecuvantate de 9 si 10 mai 2018.
Am spicuit, la intoarcere, cateva din impresiile credinciosilor participanti la eveniment. Cei mai multi au spus ca s-au gasit mai aproape de Dumnezeu si de sfinti, ca si-au reconsiderat relatia cu istoria si cu neamul, ca se simt mai responsabili fata de copii si de tineri, pe scurt, ca au fost fericiti.
La intoarcerea spre casa, ne-a mai fost harazit sa incercam o traire emotionanta. Ghidul nostru a prevazut si un scurt popas in mica localitate Chichis, aflata la doar 25 de km de Brasov, unde ne astepta o noua bucurie de suflet. Am vizitat o biserica mica, prin dimensiunile sale arhitecturale, insa mare, prin semnificatia “comorii”, cu care a fost binecuvantata de Dumnezeu. In aceasta biserica, numita de catre parohul sau actual, preotul iconom Ioan Gavrila, “de granita intre fosta Transilvanie si fosta Moldova”, se gaseste o mai putin cunoscuta icoana, pictata de Arsenie Boca. Aceasta icoana, reprezentand pe Maica Fecioara cu pruncul in brate, este nu doar foarte frumoasa, ci si impunatoare, prin dimensiunile sale, aproape de un metru. Ea a fost daruita fostului preot paroh, care fusese prieten bun cu autorul. Arsenie Boca a si slujit aici in patru duminici, intre anii 1965-1966. Cu totii am fost incantati de acest scurt popas si ne-am continuat drumul de intoarcere spre casa cu sufletul preaplin de trairi si impresii inaltatoare. Un gand mai concret se contura cu precizie: la Chichis trebuie sa revenim!
Prof. Valeria Soucaliuc
