“Obarsia Mioritei”, manifestarea de la Casin ce si-a castigat in doar cativa ani un prestigiu deosebit, s-a bucurat la cea de-a III-a editie (care a avut loc in zilele de 14 – 15 august) de participarea unor personalitati de vaza de pe cuprinsul judetului Bacau si a tarii. Un moment deosebit (traditional), a fost periplul in singurul loc din Romania unde se intalnesc tinuturile celor trei personaje din balada populara “Miorita”, facandu-se cate un popas la Poiana Intarcatoarea si apoi urcand pe culmile Zboinei Verzi, la “Masa lui Voda”, la Fantana lui Ferdinand (monument de piatra cu inscriptie) si la Monumentul de Cultura Populara “Obarsia Mioritei”. Simpozionul national ce incadreaza aceasta manifestarea a avut o tema retorica (“Obarsia Mioritei, totuna cu obarsia muntenilor in Moldova?”), ce a dat nastere la numeroase opinii. Simpozionul a fost deschis la Caminul Cultural din Casin de catre Florin Ionut Filip Neacsu, Manager proiecte si comunicare AFAPRR a UAP din Romania, Cercetator stiintific, Expert UNESCO in domeniul patrimoniului cultural imaterial, care a anticipat faptul ca tema din acest an indeamna “la multa galceava” si la opinii inedite. Fiind un “mare impatimit” al culturii populare Florin Ionut Filip Neacsu a mentionat ca “dupa Asociatia «Cele mai frumoase sate din Romania» (in 2015) si Asociatia «Casin – Tezaur de frumusete» (in 2016), la sarcina de a sustine «Obarsia Mioritei» din acest an au aderat specialistii de la Asociatia «Civitas Bacoviensis» din Bacau. Aceasta asociatie are in randul membrilor sai pe lectorul universitar Gabriel Puiu (de la Universitatea «Vasile Alecsandri» din Bacau, el contribuind ca o poarta traditionala din Casin sa fie la aceasta institutie bacauana ) si pe prof. univ. dr. ing. Iulian Furdu (manager de proiect- «iubitor de Casin si de casuneni»). Alaturi au fost Primaria si Consiliul Local Casin, Protoieria Onesti si Asociatia «Casin – Tezaur de frumusete». «Obarsia Mioritei» este un eveniment national de promovare si conservare a valorilor patrimoniului material si imaterial a microzonei Valea Casinului fiind si « un proiect de suflet» al acestei comunitati de munteni, ce este foarte activa si da un exemplu de bune practici pentru judetul Bacau. Nu mai avem «Hora satului», sezatorile si evenimentele populare ce ne caracterizau dar trebuie ca sa luptam ca sa pastram aceste elemente ce ne coalizeaza. Asociatia «Casin -Tezaur de frumusete» impreuna cu Arhiepiscopia Romanului si Bacaului, Protopopiatul Onesti, Primariile si Consiile Locale din comunele Casin si Manastirea Casin, Parohiile Bisericilor de pe Valea Casinului cu sprijinul financiar al Consiliului Judetean Bacau si-au dorit si in acest an, ca prin organizarea manifestarii si prin gazduirea unor personalitati si specialisti din toate provinciile romanesti sa lumineze cum se cuvine patrimoniul material si imaterial local” Primul care a luat cuvantul la acest simpozion a fost profesorul Constantin Macarie, presedintele Asociatiei “Simion Mehedinti” din Soveja, care a declarat:” Nu sunt «mioritolog», nici «exeget al Mioritei» si incerc sa induc un raspuns la tema simpozionului, avand in vedere ca am intalnit batrani care cantau balada Miorita! Aceasta balada are doua fete: una este cea vazuta, scrisa, ce poate fi reconstituita cu destula usurinta, avand in vedere multele variante ce s-au cules de la creatorii ei. Dar mai are si o alta fata nevazuta, nescrisa si care a generat atatea discutii, controverse. Toti au incercat si incearca sa descifreze, sa descopere acele elemente ascunse in fiecare cuvant, in fiecare consoana, vocala. Caci Miorita tainuieste in corpusul ei milenar elemente, trairi ce-s atat de bine ascunse si in sufletul nostru, incat citind-o, simtim acel fior ce este tainuit, ne unim, parca, cu creatorul, cu versul. Altfel spus in Miorita ochiul cel mai simplu vede doar ceea ce pluteste deasupra valurilor vremii. Dar mai exista si partea scunsa, cufundata in noaptea tacerii, ascunsa printre cuvinte”.
De “pe-un picior de plai”…
Profesorul Constantin Macarie a realizat o analiza amanuntita a multor lucruri legate de “Miorita”, mentionand:” Subiectul baladei varianta Soveja – Russo – Alecsandri este arhicunoscut. Este necesar sa remarc faptul ca asupra acestei variante Soveja, s-a intervenit de doua ori. Prima data cand Russo, asa cum obisnuia, a scris-o in limba franceza si, firesc, a cautat corespondent al cuvantului de la cioban, in limba franceza ca in orice traducere. A doua interventie, si si mai consistenta, fiindca avem de a face cu o slefuire literara, este a lui Alecsandri, care o traduce din franceza in romaneste. Miorita – balada ( epica sau lirica?) are un subiect extrem de simplu. Trei ciobanei cu turmele lor coboara « la vale» . Doi dintre ei, cel ungurean si cu cel vrancean, pun la cale uciderea moldoveanului, pentru ca « are oi mai multe / mandre si cornute / si cai invatati / si caini mai barbati». O miorita « laie, bucalaie», afla de aceasta intentie si il vesteste pe stapanul ei – dragutul baci – sfatuindu-l ce sa faca. Ciobanelul lasa mioarei un testament tulburator. Si aici balada ia sfarsit. Crima constatam ca nu s-a produs. Totul este pus sub semnul posibilului, fapt ce a scapat multora, punand accent doar pe crima planuita, fara a se observa ca ea nu are loc, de fapt. Asa au aparut sintagme precum « spiritul mioritic» , « spatiul mioritic» adaptat la oricare domeniu, fapt ce reprezinta o ofensa adusa unei comori literare
Ca opera literara, intalnim in Miorita si epic (Pe-un picior de plai… se cobor la vale… trei turme de oi… cu trei ciobanei… etc), si dramatic dialogul mioara – ciobanel), dar si liric ( testamentul ciobanului). Prin urmare, exista expozitiune, intriga, desfasurarea actiunii, punct culminant( in anumite interpretari), dar nu exista deznodamant. Lipsa deznodamantului motiveaza multitudinea de interpretari. Demonstreaza ca poetul anonim nu a pus accent pe actiune, ci pe atitudinea sa in fata mortii. De aici trebuie sa plecam in interpretarea testamentului ciobanului moldovean. Intreaga actiune este pusa sub semnul posibilului : «Si de-a fi sa mor»… Citeam undeva ca atunci « cand durerea farama iubirea in cuvinte, se naste poezia… Poezia nu se analizeaza, nu se judeca, nu se admira.. Poezia se simte. Cu buzele. Cu sufletul. Pentru ca spune lucruri nespuse, lucruri pe care nici nu stiam ca le tinem inauntru, asa de bine le ascundem». Daca, citind-o, fiecare a simtit mesajul ei, daca zicerea anonimului poet descrie exact ceea ce am simtit fiecare din noi odata, inseamna ca si-a atins menirea. «Poate apoi sa moara stinsa intr-un colt al memoriei tale. Chiar daca vei uita cum suna, oricum nu vei uita ce ai simtit cand ai citit». Tocmai de aceea cititorul trebuie sa mearga la intalnirea cu Miorita, sa caute sa se regaseasca in mesajul ei, descifrandu-l cat mai corect si fara prejudecati. Ori pentru acesta trebuie sa fii ROMAN. Numai noi romanii putem emite judecati corecte, de valoare, asupra acestei poeme care «dintre toate ramasitile trecutului… este una care se ridica prin arta ei fina si prin simtamantul eu patrunzator asa de sus, incat pe drept cuvant, ne putem intreba daca i se poate gasi pereche in alte literaturi populare, si daca chiar literatura culta, infinitele variatii, a realizat vreodata un mic poem asa de armonic si asa de artistic». Miorita este rodul imaginatiei creatorului anonim, imaginatie ce are totusi la baza un fenomen real ce ar fi produs asemenea fapt. Insa intamplarea este un motiv anume creat pentru a fundamenta premisele, determinantul care sa conduca la exprimarea filosofiei populare cu privire la viata si moarte”.
Asemeni unui “apostol” al timpurilor modern, prof. Constantin Macarie a mai mentionat:” Batranii spuneau ca Miorita parca e viata lor! Miorita a fost descoperita in anul 1846 la Soveja dar o Miorita (de la granicerii Tinutului Nasaudului a fost semnalata in 1794 de Ion Sincai (fratele invatatului ardelean Gheorghe Sincai). Ea se pastreaza la Arhivele Statului din Targu Mures. O alta varianta a Mioritei a fost descoperita in 1843 la Cleja (langa Bacau), ea fiind sub forma de cantece ceangaiesti, ce seamana cu cantecele de sarbatoare. Aceasta varianta nu se bazeaza pe nici un conflict pastoral. In 1963 – 1964 am aflat la Soveja o varianta a Mioritei in care baciul moldovean se adreseaza direct ucigasilor. In cele cinci volume «Tinutul Vrancei», realizate de prof. Ion Diaconu, variantele baladei Miorita culese de acesta sunt vechi, dateaza inaintea venirii rucarenilor si dragoslovenilor in aceasta zona a Moldovei. Norocul acestei balade este ca a trecut de la tanarul din Soveja la Alecu Russo si apoi la Vasile Alecsandri, fiind de evidentiat faptul ca Russo a transcris in limba franceza aceasta balada! Miorita a existat cand au venit cei din Rucar si Dragoslavele, in 1620 fiind prima migratie a rucarenilor”.
Dialogul ideilor
O opinie venita chiar din zona Argesului , cu o nota de optimism pentru aceste timpuri, a fost cea a profesorului Tudor Radu din Rucar: “Cuvintele au acea functie magica de a transmite ce nu spune nici imaginea! Satul a fost si ramane pe de-a pururi energia noastra vitala! Azi, romanii au ajuns sa isi dea seama de acest lucru! Este singurul izvor de viata romaneasca! Noi nu vom putea cuceri alte tari dar comunitatea este mai importanta decat orice. «Obarsia Mioritei» suntem noi toti, ce o sustinem! Miorita nu este o nunta cosmica ci o inmormantare!” La acest moment Constantin Tudose, casuneanul ce este “sufletul” acestei manifestari de prestigiu “Obarsia Mioritei” a mentionat ca “tema simpozionului este o incercare a noastra si este minunat faptul ca acest lucru se intampla la noi. Daca s-ar fi aflat intre noi poetul si academicianul Nicolae Dabija ne-ar fi vorbit de Miorita lui Herodot! Aceasta balada este scoasa acum din programa scolara a elevilor!” Valeriu Dorogan, de la Universitatea Tehnica din Chisinau a afirmat ca “Balada Miorita imi pune trei intrebari: Cine sunt eu? Ce esti tu? Cine suntem noi?” si a lasat pe “bardul” muzicii folk din Basarabia, pe Marcel Zgherea sa interpreteze o melodie auzita cu 35 de ani in urma – “Cu caciulile pe frunte!” O remarca asupra “Mioritei„ a facut si primarul comunei Casin, Daniel Soroiu: “Despre Miorita putem vorbi la nesfarsit! Ea este universala si se intampla si azi ceea ce intalnim in aceasta balada!” Conf. univ. dr. Ecaterina Cretu, de la Universitatea “Vasile Alecsandri„ din Bacau a prezentat o interesanta comunicare despre toposul “cununa”, mentionand ca “exista multe semne ale cununii si toate inseamna migala! Mai mult, aceasta migala vadeste o armonie a culorilor si formelor, pe care noi o cultivam si in ceea ce fac tot mai frumos casunenii!” In comunicarea sa conf. univ. Ecaterina Cretu a mai afirmat: “Cununa ne insoteste in existenta de zi cu zi; ne nastem sub semnul cununii si plecam din lume tot sub acest semn… Bratul crucii la monumente este semnul atat de original al incununarii binelui, a sperantei si a triumfului. Gandul ne duce si spre practicile unde ne-am deprins sa vedem cununa – de premiant! Cununi din busuioc sunt folosite in ceremonialul nuptial… aceste cununi le regasim si in spatele icoanelor ce il infatiseaza pe Sfantul Nicolae, protectorul celor care se casatoresc. Ele sunt folosite si in ritualuri de magie, prin care omul dobandeste un surplus de sanatate, de prospetime si energie. Cununa are ecouri ample si in folclorul literar (mitul celor doi sori, ce aduce o transcendere). Cununa este intalnita pe lazi de zester, pe stalpii cerdacului caselor, pe cruci funerare. Poate ar fi fost prea trista crucea care vegheaza nu umbrei ideii ci oamenilor, care ca si noi, au crezut in vremuri de rastriste! Cununile sunt intalnite si pe chimire, pe traiste si desagi, sunt prezente in ceramic pictata, care ne inconjoara in fiecare loc!” Din judetul Covasna a fost prezenta la simpozionul de la Casin “reprezentanta baciului ungurean”, prof. Zanfira Serban (colega de facultate cu conf. univ. Ecaterina Cretu) dar si cunoscutul profesor Dumitru Cojocaru, din Palanca. In contextul evenimentelor de comemorare a eroilor de la Casin, evocand un martir al neamului romanesc, pe Emil Rebreanu, prof. Dumitru Cojocaru a propus organizarea, in cursul anului 1918 a unei “intalniri a oamenilor din trecatorile judetului Bacau, pentru care se angajeaza si Forumul Montan”.
Este de evidentiat faptul ca in cadrul acestei editii a simpozionului a fost lansat si volumul semnat de Constantin Tudose – “Obarsia Mioritei, moment intru perenizarea sufletului romanesc”. Autorul acesteia s-a intrebat rhetoric: “Cand esti multumit de tine si de tot ceea ce faci? Aceasta carte puncteaza evenimentele si comunicarile care au fost sustinute la cea de-a doua editie a simpozionului Obarsia Mioritei, ce a avut loc anul trecut”. Asupra cartii si a autorului acesteia prof. univ. Vasile George Puiu a mentionat: “Este o istorie la timpul prezent, Constantin Tudose reusind ca sa transforme in istorie clipele prezentului!” Concluziile simpozionului au fost subliniate de catre prof. univ. dr. Ioan Opris, care a declarat: “Exista «Drumul Oilor», a transhumantei ciobanilor din tara noastra. Cei din Maramures au intemeiat localitati in Cehia, in Pollonia. In Balcani au participat si barsanii, marginenii (care au fost cei mai activi). Aceasta transhumanta este aducatoare de civilizatie. Romanii au forta principala venita din zona montana, din sate. Cu transhumanta ei au dus credinta, icoanele si cred ca si foarte multe variante ale Mioritei. In ceea ce priveste aceasta balada surprizele vor fi mai mari de acum incolo si adjudecarea ei intr-un singur loc ar fi gresita. Volumul « Obarsia Mioritei, al carui autor, Constantin Tudose s-a pus cu sufletul, pleaca de la studiile de etnografie sustinute in urma cu un an la acest simpozion si este o lucrare plina cu multe directii de urmat, ce nu fac institutiile academic. Ea ajunge la cele de romanism si de romanitate, de limba, ducandu-ne spre istorie. Problemele acestea le spunem cu gura mare, pentru ca incep sa ne doara! Cartea Obarsia Mioritei ca atare, ne duce in satul Casin, facand o adevarata cununa acestuia!” Aceste idei profunde au fost “subliniate” si prin cateva argumente de care trebuie sa tinem seama. “Noi, romanii, suferim de discontinuitate! Intai vorbim, ne pupam, apoi ne si injuram si ne uram! Chiar daca ajungem la contradictii, nu ne mai putem intelege… Trebuie sa ne acceptam! Aici la Casin ati (re)creat o traditie si fiind deschizatorii acestei intalniri de suflet putem mentiona ca aceasta traditie ar trebui ca sa functioneze si peste 10 ani. La partea de bucurie, de a fi alaturi de acest eveniment vor fi multi! Este o innobilare ceea ce se intampla aici, pentru ca exista un patrimoniu creat chiar prin aceasta intalnire. Oamenii locului trebuie ca sa-si adjudece acest patrimoniu, sa poata spune – oriunde se vor afla!- ca vin dintr-un loc incarcat de istorie. Este un rost in toate si noua ne-ati dat sansa sa vedem cum se reansambleaza comunele, lucrurile!”- a declarat prof. univ. dr. Ioan Opris, “ministeriabil” prin faptul ca a activat pentru o vreme secretar la Ministerul Culturii. Despre cartea Obarsia Mioritei acesta a mentionat ca “este o lucrare cu care se poate merge in lume, valoroasa ca sa reprezinte o stema locala. Si desi fiecare avem preocupari, uneori si temeri, evenimentele din acest an de la Casin, ne dau mai mult curaj!”
Ion Moraru
