Unde sunt politistii?

Suntem europeni, ne bucuram de democratie, am vrut libertate, am strigat cu totii “Jos Comunismul” si acum le avem pe toate, cu vârf si indesat. In schimb, nu mai avem siguranta. Siguranta propriei persoane. Nu ne mai simtim siguri pe strada, ne este frica sa mai iesim din casa la lasarea intunericului, evitam zonele mai putin aglomerate, de teama sa nu fim jefuiti, batuti si chiar omorâti (e dur cuvântul, dar e real). Violenta din jurul nostru a atins cote maxime, furturile si tâlhariile fac tot mai multe victime, faptele grave de omor tin capul de afis in volumul infractionalitatii, accidentele rutiere sunt din ce in ce mai multe si consecintele, tot mai sângeroase pe sosele. Suntem din ce in ce mai nesiguri, pe strada, in casa, la terasa, in zona barurilor, ziua si noaptea. Unde sunt politistii? Este o intrebare pe care o aud din ce in ce mai des. Unde “ne” sunt politistii, pe care tot noi ii platim pentru a ne proteja, pentru a ne scapa de rau-facatori, de ucigasi, de soferii teribilisti, de tâlhari si de hoti? Va raspund tot eu. Ii vad mai zilnic, prin natura meseriei. Sunt, exista, traiesc, va asigur, dar mai mult prin birourile lor, pe la intâlniri “secrete”, lanseaza campanii bugetate de firme private care le asigura si lor “venituri suplimentare din activitati diverse” si de sponsorii pe care “uita” sa-si mai si controleze. Sunt prezenti zilnic pe condica de la serviciu, dar tot mai putin in strada, acolo unde sunt platiti sa fie. Iar pe sefii lor, iti gasesti si pe ei, dar in vesnicile scaune de director (ma rog, inspector sef – cum e titulatura corecta in organigrama), frumos capitonate (de cele mai multe ori negre sau rosi, din piele) si mult, mult prea inalte pentru functia pe care o au.